Diferitele tipuri de miere și proprietățile acestora
Aceasta nu e doar o problemă teoretică. Pentru vindecarea diferitelor boli se folosesc diferite tipuri de miere.
De pildă, mierea neagră e bună pentru sânge și inimă. Firește, tipul de miere (prin aceasta ințelegându-se mirosul, culoarea, gustul, proprietățile) depinde de locul, plantele și anotimpul când esle culeasă.
Paleta coloristică a mierii variază de la galben-deschis (de salcâm) până ta castaniu-închis (de hrișcă). Mierea mai poate fi și verde, și chiar incoloră, atunci când nectarul e adunat din semănături de lucernă.
Mierea polifloră
Mierea polifloră are un spectru întins de proprietăți antibaeteriene. Propietățile tămăduitoare depind și de regimul preparării ei.
Cele mai mari efecte antimicrobiene au mierea neagră și cea chihlimbarie.
Felurile de miere se deosebesc și prin consistență. Cea mai lichidă e mierea de salcâm și trifoi, iar cea mai densă – cea de păpădie și coriandru. Mierea de iarbă-neagră e atât de densă, încât o poți tăia cu cuțitul.
În timpurile noastre e foarte apreciată mierea de salcâm, iar cea de iarbă-neagră, slăvită în versuri, – aproape deloc.
Mierea de flori e monofloră (obținută din nectarul uneia din principalele plante merifere: tei, hrișcă, floarea-soarelui, salcâm ș.a.) și polifloră, adunată de pe pajiști, (montane. lunci ș.a.) in toate exista peste 60 de tipuri de miere.
Mierea de salcâm alb
Mierea de salcâm alb e transparentă, aproape incolora, iar când cristalizează, albă. măruntă, semănând cu zăpada. Se folosește ca întăritor, în insomnii, boli de stomac și intestin, boli de rinichi, afecțiuni ale vezicii biliare și tractului biliar.
Mierea hrișcă
Mierea hrișcă are culoarea galben-închis cu o nuanță roșiatică de castaniu-închis. cristalizează uniform. are o compoziție mai bogată în aminoacizi și vitamine decât mierea de salcâm, se evidențiază printr-o eficacitate sporită a fermenților conținuți.
Se întrebuințează în cazurile de pietre la stomac sau rinichi, în anemii, afecțiuni ale ficatului, reumatism, scarlatina și pojar, pentru întărirea musculaturii cardiace.
E de ajuns să o guști o dată ca s-o deosebești apoi de toate celelalte.
Are o aromă picantă, ascuțită care te arde un pic pe gât. Superioritatea sa constă într-un conținut deosebit de ridicat de albumine de fier. Datorită acestora stimulează procedura și înnoirea sângelui.
Mierea de floarea-soarelui
Mierea de floarea-soarelui în stare lichidă e foarte plăcută la gust. dar cristalizează repede, uneori chiar din fagure. Întrece la gust mierea de hrișcă și de porumb. Adesea rămâi cu impresia că nu e naturală, ci un surogat pe care falsificatorii l-au umplut pe jumătate cu zahăr.
Dar nu vă grăbiți cu concluziile: nu e atât de ușor să amesteci zahărul cu mierea – mierea se acrește.
Mierea de floarea-soarelui se vinde adesea la un preț mai mic decât alte soiuri, deși are importante proprietăți nutriționale și tămăduitoare. Se recomandă in afecțiunile cardiace, ale căilor respiratorii, în colici stomacali și intestinali, ateroscleroză, osteoporoză, diverse nevralgii. Se folosește și ca diuretic, îndepărtând toxinele din organism.
Mierea de tei
Mierea de tei are puternice proprietăți antibacteriene.
Se folosește la vindecarea anghinei, guturaiului, laringitei, bronșitei, traheitei, astmului bronșic, pentru întărirea musculaturii cardiace, în afecțiuni ginecologice.
Ca aplicație locală e întrebuințată în vindecarea rănilor purulente și a arsurilor.
Mierea de câmp
Mierea de câmp e galbenă-deschis, uneori de o nuanță galben-castanic. Are o acțiune liniștitoare asupra sistemului nervos.
Se recomandă în migrene, insomnii, aritmii cardiace și dureri în zona plexului solar.
Mierea de porumb
Mierea de porumb imediat după culegere, acest soi nu se deosebește prin nimic; e un sirop transparent și dulce cu o nuanță verzuie, aproape inodor. Ajungând la maturitate pe parcursul a 3-5 luni, el dobândește o aromă mentolată unică, cu efect răcoritor.
Mierea de porumb e bogată în fructoză și, cum absorbția fructozei se face mai încet ca a celorlalte zaharuri, nu crește conținutul de zahăr din sânge. Mierea aceasta se folosește în îmbolnăviri ale ficatului, ateroscleroză, se poate ingera pe post de calmant în boli de nervi sau insomnii.
Alte tipuri de miere
Miere de albăstrele se întrebuințează ca diuretic și antiinflamator. ’
Miere de iarbă neagră se recomandă pentru lipsa poftei de mâncare.
Mierea de muștar se folosește în îmbolnăviri ale organelor respiratorii, pentru eliminarea toxinelor din organism, îmbunătățește funcționarea rinichilor, se folosește ca diuretic.
Mierea de castan are o acțiune pronunțat antimicrobiană. Se recomandă în acțiuni cardiace și vasculare și în indigestii.
Mierea de măslin are o acțiune benefică în cazul răcelilor, se folosește ca mijloc profilactic împotriva gripei. In aplicații locale vindecă cu succes stomalita și inflamațiile mucoaselor.
Mierea de păpădie se recomandă în afecțiuni hepatice, icter.
Mierea de fagure are o acțiune fortifiantă asupra organismului și-l întinerește. Mestecarea fagurelui ajută la curățarea dinților și la dezinfectarea cavității bucale.
Citește și următoarele articole despre miere:
- Mierea și efectele ei tămăduitoare. Nu încălzi mierea…!
- Cum deosebești mierea naturală de mierea contrafăcută?
- Mierea. Elixirul vitaminelor și energizantelor
Sursa: ,,Mierea, dicționar de frumusețe și sănătate„, de Maria Kedrova, o lucrare de mare valoare pe care o recomand.
VREAU SĂ TE ROG CEVA: Dacă ai găsit erori în acest articol, sau dacă apreciezi că sunt necesare înlocuiri sau completări, te rog să nu eziţi să mă anunţi. Părerea ta contează foarte mult pentru mine, în primul rând pentru că eşti cititorul meu, iar în al doilea rând pentru că mă va ajuta să îmbunătăţesc articolul, spre a-l face cât mai util pentru tine şi ceilalţi cititori. În josul paginii ai un formular pentru comentarii, unde îţi poţi expune părerea. Îţi mulţumesc şi aştept cu interes părerea ta!
