Ateroscleroza. Cauze, simptome, prevenire, tratament

Ateroscleroza este o afecţiune cronică, cu evoluţie lungă, progresivă, localizată la nivelul arterelor mari şi mijlocii.

Boala debutează în copilărie şi se poate manifesta clinic la adult mai devreme sau mai târziu, multe din leziunile ateromatoase putând rămâne asimptomatice pentru lungi perioade de timp sau pentru toată viaţa.

Arterioloscleroza reprezintă afectarea arterelor mici (arteriole) care survine în hipertensiunea arterială. Peretele arteriolar se îngroaşă şi lumenul se îngustează.

În ateroscleroză arterele au lumenul (calibrul) mai îngustat, pereţii sunt îngroşaţi, rigizi, iar suprafaţa interioară a vasului sangvin este albicios-sidefie, cu striaţii gălbui şi cu proeminenţe de dimensiuni variabile, aşa-zisele ateroame, care au aspectul unor picături de ceară, fiind formate prin depunerea de grăsimi (colesterol, trigliceride) şi săruri de calciu în pereţii arteriali.

Placa de alterom produce cu timpul îngustarea sau astuparea vasului.

În fazele avansate survine ulceraţia plăcii de aterom, pe care se dezvoltă apoi un tromb (cheag de sânge).

Consecinţa trombozelor şi a leziunilor aterosclerotice este micşorarea, până la astuparea lumenului arterei respective.

Procesul de ateroscleroză este prezent, în ordinea frecvenţei, în aortă, arterele coronare, arterele cerebrale, arterele membrelor inferioare, renale etc. Leziuni ateromatoase se înregistrează pe arterele coronare după vârsta de 15-20 de ani, iar pe arterele cerebrale la 25-30 de ani.

Prin manifestările sale coronariene, cerebrale etc., ateroscleroza constituie cauza principală de mortalitate a populaţiei adulte.

În peste 90% din cazuri, cardiopatia ischemică se datoreşte aterosclerozei, iar insuficienţa coronariană este principala cauză de deces după vârsta de 40 de ani.

Ateroscleroza: cauze

Deoarece în producerea aterosclerozei nu se poate desemna o cauză unică, vorbim de existenţa unor factori de risc care favorizează apariţia aterosclerozei.

Cunoaşterea acestor factori dă posibilitatea unei profilaxii eficiente a uneia dintre bolile cele mai răspândite şi primejdioase.

Aceşti factori de risc (cauze) a aterosclerozei sunt:

– Hiperlipidemia. Cercetările au demonstrat că riscul apariţiei bolii aterosclerotice este direct proporţional cu concentraţia lipidelor (grăsimilor) serice.

Fracţiunile lipidice din plasmă care prezintă importanţă clinică sunt: colesterolul, trigliceridele şi acizii graşi liberi.

Studii făcute pe o perioadă de 14 ani, au arătat că incidenţa infarctului miocardic la bolnavi în vârstă de 30-40 de ani, este de 4 ori mai mare la cei care au prezentat colesterolemia peste 250 mg./lOO ml., faţă de cei care au avut-o sub 220 mg./100 ml.

La adult, valorile normale ale colesterolemiei nu depăşesc 200 mg./lOO ml.; procentele cuprinse între 200-250 mg./lOO ml. constituie valorile limită, iar cele peste 250 mg./100 ml. arată o stare de risc faţă de apariţia prematură a cardiopatiei ischemice.

Incidenţa infarctului de miocard a fost de 6 ori mai mare la bolnavii cu colesterolemie peste 260 mg.% şi de 2 ori mai mare la cei cu valori între 220 şi 260 mg.%, comparativ cu cei care prezentau colesterolemia sub 220 mg.%.

Şi creşterea trigliceridelor peste limitele normale (75-150 mg./lOO ml.) arată riscul apariţiei aterosclerozei coronariene.

La persoanele sub 40 de ani, creşterea trigliceridelor este un indiciu de risc mai fidel decât colesterolemia.

– Modul de viaţă şi felul alimentaţiei sunt factori etiologici favorizanţi importanţi în etiologia aterosclerozei.

Regimul de viaţă şi muncă în continuă încordare, cu ore insuficiente de odihnă, predispune la această boală.

Alimentaţia bogată în colesterol şi grăsimi animale (untură, unt) creşte colesterolemia.

În ţările în care procentul de calorii obţinute pe seama grăsimilor animale depăşeşte 40% din numărul caloriilor, frecvenţa cardiopatiei ischemice este maximă (SUA, ţările din nordul Europei), pe când la populaţiile a căror alimentaţie este săracă în colesterol şi grăsimi animale (sub 20% din numărul caloriilor), valorile colesterolemiei sunt scăzute, iar incidenţa cardiopatiei ischemice este redusă (Japonia, India etc.).

Procentul crescut de grăsimi în alimentaţie nu trebuie apreciat însă ca un factor de risc izolat.

În condiţiile în care se asociază cu sedentarismul, riscul aterosclerozei este mult crescut, în timp ce la indivizii care depun eforturi fizice mari (muncitorii forestieri) frecvenţa cardiopatiei ischemice nu este crescută, deşi în alimentaţia acestora grăsimile animale reprezintă peste 40% din calorii.

– Hipertensiunea arterială. În prezenţa hipertensiunii arteriale, ateroscleroza apare precoce, chiar dacă valorile lipidelor din sânge sunt normale, iar dacă valorile lipidelor sunt crescute, ateroscleroză progresează mai rapid.

La bărbaţii de peste 45 de ani, cu presiunea arterială superioară valorilor de 160/95 mm. Hg., incidenţa cardiopatiei ischemice a fost de cinci ori mai mare faţă de normotensivi (tensiunea arterială sub 140/90
mm. Hg.).

După vârsta de 45 de ani, hipertensiunea arterială devine un factor de risc mai important decât hipercolesterolemia.

– Fumatul reprezintă una din cazuele aterosclerozei. Există o corelaţie între durata fumatului, numărul ţigărilor fumate zilnic şi riscul mortalităţii prin afecţiuni coronariene; riscul pentru cardiopatie ischemică este de 2-4 ori mai mare la fumători decât la nefumători.

– Diabetul zaharat favorizează dezvoltarea aterosclerozei, frecvenţa infarctului de miocard fiind de 2 ori mai mare la diabetici decât la nediabetici.

— Alte cauze ale aterosclerozei: alimentaţia hipercalorică bogată în grăsimi de origine animală, obezitatea, lipsa de activitate fizică, stressul, vârsta (leziunile de ateroscleroză produc efecte clinice la bărbaţi după vârsta de 40 de ani, iar la femei după 50 de ani), sexul (bărbaţii tineri — între 35 şi 45 de ani – au o mortalitate prin boală coronară aterosclerotică de 6 ori mai mare decât femeile la aceeaşi vârsta), factorul genetic etc.

Învață să te menții sănătos: CLICK AICI.

Ateroscleroza: simptome

Leziunile incipiente sau moderate de ateroscleroză sunt asimptomatice.

Boala devine manifestă atunci când apar tulburări de irigaţie la nivelul viscerelor (creier, inimă, rinichi) şi al membrelor.

Ateroscleroza coronarelor constituie în 90-95% din cazuri substratul anatomic al cardiopatiei ischemice.

Ischemia miocardică de origine coronariană aterosclerotică se manifestă prin angină pectorală, infarc miocardic, aritmii etc.

În ateroscleroza arterelor cerebrale, bolnavii prezintă diminuarea capacităţii intelectuale, devin irascibili, agresivi, egoişti, avari, pretind în orice împrejurare că ei au dreptate.

Apar tulburări de memorie, bolnavii uită mai ales evenimente recente, povestesc cu perseverenţă aceleaşi întâmplări, acuză cefalee, ameţeli, insomnii şi oboseală.

Pofta de mâncare este variabilă, unii mâncând foarte mult, iar alţii suferă de inapetenţă.

Ateroscleroza extremităţilor se manifestă prin sindromul ischemiei periferice: claudicaţie intermitentă, tulburări de troficitate. 

Prognosticul aterosclerozei depinde de stadiul bolii, de localizarea leziunii şi de felul în care bolnavul respectă măsurile profilactice şi curative.

Stadiile avansate de boală,  asocierea cu hipertensiunea arterială, diabetul și obezitatea, agravează prognosticul.

Ateroscleroza: prevenire

Profilaxia aterosclerozei constă în măsuri de profilaxie primară, care urmăresc prevenirea aterosclerozei şi măsuri de profilaxie secundară, care urmăresc întârzierea evoluţiei procesului aterosclerotic constituit sau a complicaţiilor sale.

Profilaxia primară a aterosclerozei este o problemă de educaţie sanitară, care urmăreşte evitarea abuzurilor alimentare şi folosirea în exces a grăsimilor de origine animală, combaterea sedentarismului, recomandând mişcarea în aer liber, renunţarea la obiceiul de a fuma, adoptarea unui program raţional de activitate, cu perioade de odihnă şi somn regulate, evitarea traumelor psihice, a eforturilor intelectuale încordate, asociate cu neglijarea activităţii fizice.

De asemenea, trebuie corectat excesul ponderal – întâlnit la 25% din populaţie – printr-un regim hipocaloric.

Profilaxia obezităţii trebuie începută însă din copilărie, prin combaterea supraalimentării încă din această etapă.

Măsurile de profilaxie primară ar trebui luate din copilărie şi adolescenţă, lucru greu de pus în aplicare.

Pentru descoperirea modificărilor incipiente ale aterosclerozei, este necesar examenul medical periodic al persoanelor trecute de 40 de ani.

Cei cărora li s-au găsit valori plasmatice crescute ale colesterolului, trigliceridelor, cei cu profesiuni sedentare dar care reclamă încordare psihică susţinută, cei cu hipertensiune arterială, diabet, obezitate etc., vor fi supuşi măsurilor profilactice.

Citește mai multe despre sănătate: CLICK AICI.

Ateroscleroza: tratament

Tratamentul igieno-dietetic

Se recomandă respectarea unui program raţional de activitate, cu perioade de odihnă şi somn regulate şi evitarea sedentarismului.

Una din cele mai la îndemână metode de combatere a sedentarismului este mersul pe jos zilnic, timp de 1-2 ore.

Activitatea intelectuală va alterna cu cea fizică (plimbări, gimnastică de înviorare).

Regimul alimentar este cea mai simplă, mai sigură şi durabilă măsură terapeutică pentru reducerea unor factori de risc ca hiperlipemia, obezitatea, diabetul.

Scopul urmărit de tratamentul dietetic este scăderea valorilor plasmatice ale colesterolului şi trigliceridelor până la acelea care se asociază cu un risc scăzut de ateroscleroză (colesterolemie sub 200 mg./100 ml. şi trigliceride sub 100 mg./100 ml.).

Tratamentul medicamentos

În cazurile în care prin dietă nu reuşim să scădem valorile plasmatice ale colesterolului şi trigliceridelor, este indicată folosirea unei medicaţii care scade nivelul lipidelor sangvine.

Aceste medicamente acţionează fie împiedicând absorbţia colesterolului (ex. betasitosterolul, cholestyramina), fie crescând excreţia de colesterol (ex. D-Tyrona), fie inhibând sinteza colesterolului în ficat (ex. acidul nicotinic, clofibratul (atromid S), care pare să producă cele mai constante scăderi ale colesterolului şi îndeosebi ale trigliceridelor).

Tratamentul medicamentos va fi prescris de medic, care va urmări şi rezultatele tratamentului.

Sursa: ,,Teologie si medicina pentru familie”, Dr. George Stan (o lucrare de mare valoare, pe care o recomand).

Învață să te menții sănătos: CLICK AICI.