Scarlatina la copii. Cauze, simptome, complicatii, tratament. Streptococul beta-hemolitic
Scarlatina este o boală infecțioasă și contagioasă acută endemo-epidemica, specific umana, determinată de streptococul beta-hemolitic din grupul A, caracterizata clinic printr-un complex simptomatic, inițial cu angină, vărsături și febră, urmat de apariția unei erupții caracteristice (eritem punctat) și, ulterior, de descuamație și uneori de complicații.
Scarlatina este răspândită pe întregul glob, vârsta cea mai afectată fiind între 1 și 10 ani; apare excepțional sub vârsta de 1 an și este foarte rară după vârsta de 50 de ani.
Băieții sunt mai des afectați decât fetele.
Scarlatina este mai frecventă în sezonul rece (toamna, iama, la început de primăvară).
Cauze scarlatina la copii. Streptococul beta-hemolitic
Agentul cauzal al scarlatinei este streptococul beta-hemolitic din grupul A, care produce o toxină puternică, denumită toxina eritrogenă, responsabilă de fenomenele toxice ale scarlatinei și de erupție.
Sursa de infecție este omul, fie bolnav, fie purtător sănătos de streptococi la nivel faringian.
Purtătorii sănătoși de streptococ beta-hemolitic dețin în transmiterea scarlatinei un rol mai important decât bolnavii de scarlatină, deoarece aceștia nu prezintă boala (fiind imuni), însă circulă și răspândesc agentul patogen.
Proporția de purtători de streptococ beta-hemolitic în populație este de aproximativ 20%.
Numai 6,5% dintre bolnavii de scarlatină se infectează de la un bolnav de scarlatină, în timp ce restul fac boala prin contact cu purtătorii de streptococ beta-hemolitic.
Poarta de intrare este cel mai frecvent faringiană (foarte rar plăgi chirurgicale, leziuni tegumentare, uter).
Calea de transmitere este aerogenă. Transmiterea scarlatinei se face prin contact direct, prin intermediul aerului contaminat cu streptococ, conținând picături Fliigge (picături de secreție nasofaringiană) sau particule de praf purtătoare de streptococi.
Transmiterea indirecta – mai rar – se tace prin obiecte, jucării, contaminate recent.
Receptivitatea începe după primele 6-12 luni de la naștere (o dată cu epuizarea rezistenței conferite de anticorpii materni moșteniți).
Contagiozitatea pacientului se întinde între o zi înaintea debutului și 1-2 zile după începerea tratamentului antibiotic.
Bolnavii netratați pot răspândi germeni pe toată durata bolii și în convalescență, pe o perioadă îndefinită.
Dintre bolnavii de scarlatină tratați, 1-3% pot rămâne purtători de streptococ beta-hemolitic.
Învață să te menții sănătos: CLICK AICI.
Evolutie si simptome scarlatina la copii
Incubația scarlatinei este de 3-5 zile.
Perioada de invazie (preeruptivă) durează 1-2 zile. Debutul bolii este brusc, cu febră mare (38-40°), frisoane, dureri la deglutiție, cefalee, greață, vărsături, stare de rău general, angină roșie (ca „flacăra”) sau cu exudat purulent, adenopatii submandibulare.
Perioada de stare (eruptivă) a scarlatinei începe odată cu apariția exantemului scarlatinos, care își face apariția după 24-36 de ore de la debutul bolii.
Exantemul scarlatinos începe pe gât și torace și se generalizează în aproximativ 24 de ore.
Erupția este constituită din mici papule roșii (cât un vârf sau gămălie de ac), pe un fond roșu al pielii, dând la pipăit o senzație aspră.
Erupția este mai intensă pe trunchi, pe fața anterointernă a membrelor, în axile (subsuoară). Pe față nu există un exantem, ci o congestie intensă a obrajilor, care contrastează cu paloarea din jurul gurii, alcătuind astfel un facies caracteristic („facies pălmuit”).
Enantemul este prezent de la debutul scarlatinei (prin angină), dar se completează în perioada de stare prin modificările de la nivelul limbii.
În prima zi a perioadei de stare a scarlatinei, limba este acoperită integral cu un depozit cenușiu-albicios, pentru ca treptat, cu fiecare zi, să se descuameze, începând de la vârf și margini și progresând către baza limbii.
Procesul de descuamare a limbii lasă o mucoasă roșie, prin desprinderea stratului epitelial, ceea ce face să proemine papilele gustative pe suprafața limbii, aspect care a sugerat denumirea de „limbă zmeurie”.
După 5-6 zile de la debutul bolii începe reepitelizarea progresivă a limbii, care capătă o culoare roșie-închisă și lucioasă („limbă de pisică”).
În perioada de stare febra începe să scadă treptat, vărsăturile se opresc și în 5-7 zile bolnavul scarlatina intră în convalescență.
În absența unui tratament precoce cu antibiotice, după o perioadă de aproape 7 zile, erupția pălește, fiind urmată de descuamația pielii. Descuamația apare inițial pe gât și la pulpa degetelor. Descuamația poate dura 2-3 săptămâni. În scarlatina tratată cu antibiotice, descuamația rămâne de obicei discretă.
Învață să te menții sănătos: CLICK AICI.
Complicații scarlatina la copii
Scarlatina de altădată, netratată cu antibiotice, se însoțea de complicații toxice (miocardită, hepatită toxică etc.), complicații septice (sinuzită, otită, septicemii etc.) și complicații alergice (glomerulonefrita acută difuză, reumatism articular acut etc.).
Scarlatina actuală, tratată la timp cu penicilină, se caracterizează prin aspectul predominant benign, prin raritatea complicațiilor și printr-o mortalitate foarte mică (0-0,1%).
Tratament scarlatina la copii
Scarlatina se spitalizează obligatoriu.
Tratamentul se face cu penicilină timp de 10 zile.
Penicilina se administrează la început în injecții intramusculare, apoi, după ce a scăzut febra, se continuă cu penicilina V pe gură.
După cele 10 zile de tratament cu penicilină, se continuă tratamentul cu penicilină depozit (Moldamin) în injecții intrainusculare, 600.000 sau 1.200.000 U., o dată pe săptămână, timp de 2-3 săptămâni.
Persoanele sensibilizate la penicilină vor primi eritromicină, tot timp de 10 zile.
Scarlatina lasă o imunitate specifică pe viață.
Prevenire scarlatina la copii
Purtătorii sănătoși de streptococ beta-hemolitic vor ti sterilizați cu penicilină sau eritromicină timp de 5-7 zile.
In epidemii și sezonul rece se vor evita aglomerațiile și se va face triaj epidemiologic periodic în colectivitățile de copii.
Învață să te menții sănătos: CLICK AICI.
Scarlatina este o boala cu declarare obligatorie, nominala- VIDEO
Surse inspiratie:
– ,,Teologie si medicina pentru familie”, Dr. George Stan (o lucrare de mare valoare, pe care o recomand);
– Internet.
Învață să te menții sănătos: CLICK AICI.
VREAU SĂ TE ROG CEVA: Dacă ai găsit erori în acest articol, sau dacă apreciezi că sunt necesare înlocuiri sau completări, te rog să nu eziţi să mă anunţi. Părerea ta contează foarte mult pentru mine, în primul rând pentru că eşti cititorul meu, iar în al doilea rând pentru că mă va ajuta să îmbunătăţesc articolul, spre a-l face cât mai util pentru tine şi ceilalţi cititori. În josul paginii ai un formular pentru comentarii, unde îţi poţi expune părerea. Îţi mulţumesc şi aştept cu interes părerea ta!
