Menopauza. Ce trebuie să știi despre menopauză!

Menopauza este o etapă fiziologică a cărei consecință evidentă este dis­pariția completă și definitivă a menstruațiilor. Mecanismul de producere constă în epuizarea funcțională a ovarelor (ovarele intră în repaus funcți­onal definitiv).

Cuvântul menopauză provine din limba greacă (menos = lună și pauzis = oprire).

Menopauza se poate instala brusc sau într-un interval de timp, ce poate merge până la 1-2 ani. Deoarece de cele mai multe ori se instalează treptat, s-a mai numit și climacteriu (treaptă de scară) sau climax. La bărbat, etapa de climateriu poartă numele de andropauză și se instalează între 50 și 60 de ani. În țara noastră, menopauza apare la femei cu vârsta cuprinsă între 45 și 55 de ani. Ca și la pubertate, variațiile sunt în raport cu numeroși fac­tori: rasiali, geografici, ereditari, social-economici, medicali (boli gineco­logice și boli generale) etc.

Când încetarea menstruației are loc mai devreme (între 35 și 45 de ani), vorbim de menopauză precoce. Este cauzată artificial (castrație chirurgica­lă sau radiologică), sau este consecința unor boli locale sau generale.

Când dispariția menstruației are loc după 55 de ani, vorbim de meno­pauză tardivă.

Mecanismul de producere al menopauzei constă în epuizarea funcționa­lă a ovarelor, care intră în repaus funcțional definitiv. Declinul funcțional al ovarelor este un proces lent, care se desfășoară în trei etape: premenopa­uză, menopauză și postmenopauză tardivă, care marchează începutul pri­mei etape a perioadei de senescență (bătrânețe).

În etapa de premenopauză (40-50 de ani) apar tulburări ale ciclului menstrual (cicluri scurte, faze de amenoree, menometroragii funcționale), valuri de căldură („bufeuri”) care durează un timp variabil după menopau­ză, palpitații, dureri de sâni etc.

În etapa menopauzei confirmate, amenoreea este definitivă și absența corpului galben este totală. În această perioadă endometrul este atrofic. Există o tendință de îngroșare a vocii, de accentuare a pilozității, tendință la îngrășare etc.

În etapa de postmenopauză tardivă, ovarele se atrofiază și sunt afuncționale, iar carența estrogenilor duce la atrofia uterului, vaginul se îngustează, mucoasa vaginală devine palidă și uscată, colul uterin mic. Atrofia sânilor completează tabloul clinic al îmbătrânirii.

La bărbați, la andropauză apar fenomene asemănătoare în testiculi: sca­de spermatogeneza și ejaculatul, crește numărul de spermatozoizi anormali conformați, scade secreția de testosteron, diminuă activitatea sexuală.

Încetarea menstruației aduce cu sine o serie de tulburări specifice, ce­ea ce a făcut ca această perioadă să se numească „vârsta critică”. Cea mai importantă tulburare vasomotorie este apariția valurilor de căldură („bufeuri”), cel mai des localizate la nivelul feței, pieptului, însoțite uneori de transpirații reci. Valurile de căldură apar încă din perioada de premenopauză, durează un timp variabil și după menopauză și se pot repeta de 5-14 ori în 24 de ore. Destul de frecvent întâlnită este cefaleea, însoțită sau nu de amețeli. Pot să apară hipertensiune arterială și tahicardie.

Se pot observa tulburări neuro-psihice: tulburări de memorie, de con­centrație și atenție, iritabilitate, nervozitate, stări melancolice etc. Obezita­tea apare frecvent după menopauză. De asemenea, diabetul zaharat apare cu o frecvență de aproape 50% din cazuri între 45-55 de ani. De multe ori se acutizează suferințe cronice: diskinezii și litiaze biliare, litiază renală etc.

În urma tulburării metabolismului calciului și fosforului, pot apărea fenomene articulare pseudoreumatice: dureri în articulația umărului, în ar­ticulațiile mici și chiar decalcifieri.

Tratamentul tulburărilor din menopauză este foarte complex și nu se poate recomanda o schemă tip.

În afara hormonoterapiei, în tratamentul menopauzei și a andropauzei se face psihoterapie și se combate insomnia, iritabilitatea, stările depresive etc. cu doze mici de sedative (barbiturice, meprobamat etc.). Se recomandă o alimentație lipsită de excitanți (cafea, alcool etc.), cultură fizică și sport. Tratamentele hormonale nu se fac pe pe­rioade lungi de timp și nu se fac în intenția de a prelungi ciclurile menstru­ale sau în scop de întinerire.

Sursa: ,,Teologie și medicină pentru familie”, de Dr. George Stan, o lucrare de mare valoare, pe care o recomand. Îți poți achiziționa această lucrare de aici: link-2.