Gastritele: gastrita acută, gastrita cronică

Gatritele

Gastritele sunt afecțiuni inflamatorii acute sau cronice ale mucoasei stomacului.

Gastrita acută

Gastrita acută este o afecțiune inflamatorie acută a mucoasei stomacu­lui, cu debut brutal și evoluție rapidă, care survine în urma acțiunii de scur­tă durată a unor factori diverși, ca: alcoolismul acut (mai ales după consu­mul băuturilor alcoolice concentrate), unele medicamente (aspirină, salicilați, fenilbutazonă, indometacin etc.), fumatul, alimentele fierbinți sau prea reci, mesele copioase sau abuzul de alimente greu digestibile, masticație insuficientă, condimentele, ingestia accidentală sau voită a unei substanțe corozive (sodă caustică, acid clorhidric etc.), agenți microbieni (prin ali­mente infectate), factori alergici (sensilizări la unele alimente) etc.

Simptome. Boala se instalează de obicei brusc, după mese copioase, du­pă consum de alcool în cantități mari sau ingestia altor factori nocivi, cu simptome necaracteristice: dureri localizate în epigastru, uneori de inten­sitate mare, grețuri, vărsături, diaree, cefalee, astenie, gust neplăcut, pofta de mâncare dispare.

Tratamentul se individualizează după gravitatea cazului. Obiectivul imediat este suprimarea factorului cauzal, apoi repausul digestiv (timp de 1-2 zile, regim hidric: ceai de mentă, mușețel, supe strecurate de legume, călduțe, în cantități mici și repetate). După încetarea vărsăturilor, se înce­pe realimentarea progresivă (supe de legume și de orez, pireuri de legume fierte, făinoase), iar după 7-10 zile se revine la o alimentație completă.

Pentru calmarea durerilor se aplică prișnițe calde pe regiunea epigascrică, se administrează algocalmin, antispastice (No-Spa, scobutil etc.) și antiemetice (metoclopramid, emetiral).

Gastrita acută corozivă

Apare după ingestia accidentală sau voluntară de soda caustica, acid sulfuric, acid clorhidric etc.

Simptome. După ingestia substanțelor respective, bolnavul acuză dureri insuportabile la nivelul cavității bucale (unde se constată leziuni ulceroa­se), de-a lungul esofagului și în epigastru. Datorită disfagiei, care face deglutiția imposibilă, din cavitatea bucală a bolnavului se scurge saliva con­tinuu; bolnavul are vărsături cu caracter hemoragie, iar starea generala es­te alterată.

Tratamentul de urgență urmărește neutralizarea toxicului cu soluții anti­dot: oțet diluat, suc de lămâie sau de portocale, dacă agentul cauzal a fost o bază (sodă caustică, amoniac), sau lapte dulce, albuș de ou bătut, alcaline, dacă agentul cauzal a fost un acid (acid sulfuric, clorhidric etc.).

Este necesară internarea de urgență a bolnavului în spital.

Gastrita cronică

Gastrita cronică se definește ca un proces inflamator cronic al mucoasei gastrice, care afectează glandele corpului și ale fundului stomacului cu di­minuarea progresivă a secreției de acid clorhidric și pepsină.

Cauzele gastritei cronice sunt variate; consumul de alcool (mai ales alcool concentrat) timp îndelungat, abuzul de condimente iritante (ardei iu­te, piper, muștar), programul dezordonat al meselor, consumul de băuturi și alimente foarte reci sau foarte fierbinți, masticația insuficienta, fumatul, unele medicamente (aspirina, fenilbutazona etc.), vârsta (frecvența bolii crește paralel cu înaintarea în vârstă), factori genetici (anemia pernicioasă și atrofia gastrică au fost identificate frecvent în anumite familii), factori endocrini (asocierea gastritei cronice cu bolile tiroidei), factori imunologici (în serul bolnavilor cu anemie pernicioasă s-au evidențiat în 90% din cazuri anticorpi anti-celule parietale) etc.

Se descriu urătoarele tipuri de gastrită cronică: gastrita cronică superfi­cială, gastrita cronică atrofică și atrofia gastrică.

Simptome. Nu există o simptomatologie specifică, pe baza căreia să se poată afirma diagnosticul de gastrită cronică. Simptomul cel mai constant este durerea localizată în epigastru, difuză, moderată, lipsită de periodici­tatea din ulcerul gastro-duodenal. Durerea este accentuată mai ales după mese copioase și se calmează după administratea de antiacide. Durerea es­te însoțită și de alte simptome: balonări postprandiale (care survin după masă), gust neplăcut, vărsături (expulzarea bruscă, prin gură, a conținu­tului gastric), eructații (evacuarea, prin gură, de aer provenit din stomac), regurgitații (întoarcerea alimentelor din stomac sau esofag în gură, fără efort ori greață), greață, uneori pirozis (senzație de arsură care pornește din epigastru spre esofag și faringe), lipsa poftei de mâncare, astenie, une­ori diaree.

Înrăutățirea progresivă a stării generale la un bolnav cu gastrită atrofică cunoscută, trebuie să ne facă să ne gândim la eventualitatea apariției can­cerului gastric pentru care gastrita atrofică este un factor de risc.

Evoluție și complicații. Gastrita cronică și atrofia gastrică odată instala­te sunt ireversibile. Complicația cea mai de temut care survine în evoluția atrofiei gastrice este cancerul gastric, care are o frecvență de 5 ori mai ma­re decât la restul populației.

Tratament. Se vor suprima factorii care intervin în apariția și întreține­rea bolii, se va asigura o alimentație rațională, cu mese mici și repetate, alcătuite din alimente proaspete, se vor corecta defectele dentare și se vor trata infecțiile de focar buco-dentare și faringo-amigdaliene.

Sunt recomandate supele de carne, borșul, făinoasele, legumele și zar­zavaturile bine fierte, ouăle moi, laptele și derivatele sale, carne fiartă slabă sau la grătar, compoturile, prăjiturile de casă. Sunt excluse prăjeli­le, rântașurile, legumele bogate în celuloză (fasole, mazăre, varză, țelină), conservele de came, mezelurile, condimentele. Se interzice alcoolul și fumatul.

Grețurile și vărsăturile se combat cu antiemetice (metoclopramid, emetiral), iar durerile sunt calmate prin administrare de antiacide (maalox, calmogastrin etc.).

Sursa: ,,Teologie si medicina pentru familie”, Dr. George Stan (o lucrare de mare valoare, pe care o recomand).