Importanța (rolul) pielii și noțiuni de igienă corporală
Sursa: http://www.dailymail.co.uk
Importanța (rolul) pielii
Corpul omenesc este acoperit pe întreaga lui suprafață de piele, care se continuă cu mucoasele cavităților naturale. Suprafața pielii la adult este în medie de 1,5 m2, iar greutatea sa reprezintă aproximativ 1/15 din greutatea totală a organismului. Pielea este catifelată și ușor umedă. Ea este alcătuită din 3 straturi: epiderm (stratul superficial al pielii), derm (situat sub epiderm) și hipoderm (stratul cel mai profund al pielii).
Culoarea pielii variază după rasă de la alb deschis până la negru închis.
La sugari și copil, pielea este mai suplă iar dermul mai bogat vascularizat (culoarea roz a pielii lor). Glandele sebacee secretă o mică cantitate de sebum, iar glandele sudoripare își încep activitatea la câteva luni după naștere. Lipsa sudorii și cantitatea mică de grăsime (sebum) fac ca pielea să se apere mai slab la infecții; de aici frecvența dermatozelor la sugari.
La bătrâni pielea este subțiată, atrofică, uscată, cu elasticitatea pierdută.
Anexele pielii își au sediul în derm, unde rămân cantonate și de unde merg către epiderm. Anexele pielii sunt: părul, unghiile, glandele sebacee care secretă sebum (grăsimea pielii) și glandele sudoripare care sunt foarte numeroase și răspândite mai ales pe palme, axile, frunte și toracele anterior.
În afara funcției de apărare a organismului împotriva diferitelor agresiuni din mediul înconjurător, pielea mai îndeplinește și alte funcții importante. Astfel, secreția sebacee și sudoarea formează la suprafața pielii o peliculă acidă denumită „filmul hidrolipidic” sau „mantaua acidă a pielii,” care împiedică multiplicarea la suprafața pielii a microbilor și a paraziților.
De asemenea, pielea are rol în procesul de reglare a temperaturii corpului, comportându-se ca intermediar al schimbului de căldură între organism și mediul exterior. Temperatura scăzută produce vasoconstricție periferică și diminuarea secreției sudoripare, împiedicându-se astfel o pierdere mai însemnată de căldură, pe când temperatura crescută a mediului ambiant produce vasodilatația vaselor pielii și hipersecreție sudorală. Sudoarea abundentă se varsă pe suprafața pielii și, prin evaporare, produce o răcire a organismului. În timp ce la temperatura obișnuită se elimină aproximativ un litru de sudoare în 24 de ore, în caz de temperaturi foarte ridicate se poate elimina și un litru de sudoare pe oră.
Prin sudoare se elimină din organism o serie întreagă de substanțe (medicamente, uree, creatinină etc.). Ea servește într-o mică măsură drept compensator al activității rinichilor.
Pielea este și organ de simț, percepând diferite senzații, de cald și rece (sensibilitatea termică), apoi cea tactilă (pipăitul), cu subdiviziunea ei, sensibilitatea dureroasă. Importanța pielii ca organ de simț nu este apreciată suficient, deși la orbi, de exemplu, ea poate înlocui procesul de cunoaștere prin cel tactil, aceștia ajungând să perceapă forma și dimensiunea obiectelor.
Pielea formează melanină (denumită încă pigmentul melanic), o substanță de culoare brună-închis, care are rol de protecție față de efectele radiațiilor solare.
Noțiuni de igienă corporală
Pentru a-și îndeplini multiplele sale funcții, pielea trebuie menținută curată, trebuie spălată, deoarece prin nespălare, murdăria se acumulează pe suprafața corpului și stânjenește funcțiile pielii.
Întreținerea curățeniei pielii se face prin spălare cu apă caldă și săpun și frecarea pielii cu o mănușă aspră din pânză sau cu un burete. Întrebuințarea săpunului este indispensabilă pentru curățirea pielii prin spălare. Săpunul dizolvă grăsimea de pe piele, îndepărtând impuritățile o dată cu grăsimea și are și o acțiune dezinfectantă.
Simpla intrare în apă sau simpla clătire cu apă nu este suficientă pentru a deveni curat. După spălare, pielea se șterge cu un prosop uscat și curat. Prosopul, periuța de dinți și pieptenele trebuie folosite individual.
Apa rece, cu o temperatură cuprinsă între 15-20°, are o acțiune stimulantă. Spălarea zilnică a corpului până la brâu, cu apă rece și săpun, dimineața la sculare, practicată de oamenii sănătoși, călește organismul.
Curățenia corpului se poate face parțial sau general.
Curățenia parțială, adică spălarea numai anumitor părți ale corpului, se referă la spălatul mâinilor, feței, gâtului, picioarelor etc. Deoarece mâinile intră în fiecare clipă în contact cu obiecte mai mult sau mai puțin murdare, pe suprafața cărora se găsesc microbi, ele trebuie spălate cu apă, săpun și peria, de mai multe ori pe zi și, în mod obligatoriu, înaintea fiecărei mese.
De asemenea, mâinile trebuie spălate de fiecare dată când am fost la closet.
Unghiile de la mâini trebuie tăiate scurt, încât sub ele să nu se poată aduna murdărie.
Fața, gâtul, șezutul, picioarele se spală cel puțin o dată pe zi.
Curățenia generală, adică spălarea întregului corp (baia generală) se face cu apă caldă și săpun cel puțin o dată pe săptămână sau ori de câte ori este nevoie.
Pentru baia generală se folosește cada sau dușul. În lipsa unei băi de apartament, spălatul se face cu ajutorul unui lighean mare sau al unei albii. Ligheanul sau albia se spală bine cu apă și săpun după fiecare întrebuințare, pentru a evita transmiterea unor boli prin intermediul său.
Respectarea măsurilor de igienă trebuie să devină o obișnuință încă din fragedă copilărie.
Sursa: ,,Teologie si medicina pentru familie”, Dr. George Stan (o lucrare de mare valoare, pe care o recomand).
VREAU SĂ TE ROG CEVA: Dacă ai găsit erori în acest articol, sau dacă apreciezi că sunt necesare înlocuiri sau completări, te rog să nu eziţi să mă anunţi. Părerea ta contează foarte mult pentru mine, în primul rând pentru că eşti cititorul meu, iar în al doilea rând pentru că mă va ajuta să îmbunătăţesc articolul, spre a-l face cât mai util pentru tine şi ceilalţi cititori. În josul paginii ai un formular pentru comentarii, unde îţi poţi expune părerea. Îţi mulţumesc şi aştept cu interes părerea ta!
