Pneumoniile. Simptome, tratament
Pneumoniile sunt boli caracterizate prin inflamație fără supurație a parenchimului pulmonar, produse de bacterii, cu localizare lobară (pneumonia lobară) sau în focare multiple lobulare (bronhopneumonia).
Majoritatea pneumoniilor sunt provocate de bacterii (70%) și virusuri, pneumococul fiind cauza a peste 90% din totalul pneumoniilor bacteriene.
Pneumonia pneumococică este cauzată de pneumococ, apariția bolii fiind favorizată de mai mulți factori, dintre care amintim: expunerea la frig, umiditatea, oboseala, existența unor boli cronice, ca insuficiența cardiacă, diabetul zaharat, alcoolismul cronic, ciroza hepatică etc. Infecția plămânului se face pe cale aeriană, pneumococii pătrunzând în alveole unde se înmulțesc, determinând un proces inflamator, care poate interesa unul sau mai multe segmente sau un lob întreg.
Pneumonia. Simptome
Uneori începutul bolii este precedat cu 2-3 zile de dureri musculare, cefalee, rinofaringită, oboseală, după care pneumonia debutează brusc cu frison puternic, junghi toracic situat submamelonar, febră (39-40°) și tuse, care Ia început este seacă, apoi însoțită de o spută caracteristică pneumoniei, de culoare ruginie și redusă cantitativ. Starea generală a bolnavului se alterează, respiră superficial și rapid (25-60 respirații/ minut), pielea obrajilor este congestionată, buzele și limba sunt uscate și uneori apar erupții herpetice nazolabiale.
Pneumonia. Tratament
Tratamentul pneumoniei trebuie făcut în spital atunci când este vorba de copii, bătrâni, bolnavi cu complicații sau atunci când nu se poate asigura o bună îngrijire la domiciliu.
Tratamentul igieno-dietetic constă în repaus la pat în perioada febrilă, într-o cameră bine aerisită, luminoasă și cu temperatura de aproximativ 20°. Alimentația trebuie să fie bogată în vitamine, compusă din alimente ușor digerabile (lapte, sucuri de fructe, supe de legume etc.), iar după scăderea febrei se va reveni la alimentația normală.
Tratamentul simptomatic urmărește combaterea febrei, a junghiului toracic (aspirină, piramidon, algocalmin etc.) și a tusei când este obositoare și nu servește la eliminarea sputei (codenal etc.).
Tratamentul medicamentos. Pentru că pneumococul este foarte sensibil la acțiunea penicilinei, pneumonia pneumococică se tratează cu penicilină. În cazul în care bolnavul este alergic la penicilină, medicul va prescrie un alt antibiotic (tetraciclină, amplicilină etc.). În urma tratamentului, febra dispare în 1 -2 zile și starea generală se ameliorează.
Datorită tratamentului cu antibiotice, complicațiile pneumoniei pneumocicice sunt extrem de rare.
Pneumonia stafilococică are o evoluție gravă, cu numeroase complicații (pleurezia purulentă etc.). Tratamentul se face în spital.
Bronhopneumonia pneumocică apare la copil, deseori ca o complicație a unei boli infecțioase ca gripa, tusea convulsivă, rujeola etc. și la bătrânii care suferă de boli cronice ca diabetul zaharat, ciroza hepatică, cancer etc.
Spre deosebire de pneumonia pneumococică, bronhopneumonia este cauzată – în majoritatea cazurilor – de asocierea pneumococului cu alți germeni ca: streptococul, stafilococul, hemofilul influenței etc.
Boala este tratată cu antibiotice, are o evoluție îndelungată, iar prognosticul este mai grav decât al pneumoniei.
Pneumonii „atipice” (virotice)
Pneumoniile „atipice” (virotice) sunt pneumonii acute nebacteriene, provocate de virusuri sau de microorganisme înrudite acestora și reprezintă 30% din totalul pneumoniilor acute.
Rezervorul de virus este omul bolnav, cu unele excepții, ca: virusul ornitozei care se găsește la păsări, al febrei Q care trăiește în organismul bovinelor, oilor, caprelor și al unor rozătoare. Virusurile pătrund în organismul uman pe cale respiratorie.
Germenii care provoacă pneumoniile virotice, deși fac parte din grupuri diferite de microorganisme, realizează tablouri clinice asemănătoare, diferite de cele ale pneumoniilor bacteriene, din care cauza au și fost denumite pneumonii „atipice”.
Simptome. Pneumoniile atipice debutează de obicei cu astenie, dureri musculare, cefalee însoțită sau nu de catar al căilor aeriene superioare (rinită, faringită), febră moderată la început, care în 2-4 zile crește până la cel mult 39°. Un simptom constant este tusea seacă, supărătoare. Bolnavii se mai pot plânge de dureri toracice, lipsa potfei de mâncare, grețuri, vărsături etc. Spre deosebire de pneumoniile bacteriene, în pneumoniile atipice, starea generală a bolnavului este de regulă bună.
Evoluție. Pneumoniile atipice au o durată de 7-14 zile. Prognosticul bolii este favorabil, complicațiile fiind extrem de rare.
Tratamentul igieno-dietetic, în perioada febrilă, este asemănător cu cel din pneumoniile bacteriene.
Tratamentul simptomatic urmărește combaterea cefaleei, a durerilor musculare (aspirină, antinevralgic, algocalmin etc.) și a tusei (codenal etc.).
Tratamentul medicamentos. În pneumonia „atipică” este indicat un antibiotic cu spectru larg (tetraciclină etc.), deoarece nu i se cunoaște etiologia exacta și nici nu i se poate prevedea evoluția. Administrarea antibioticului se suspendă după 2-3 zile de afebrilitate.
Sursa: ,,Teologie si medicina pentru familie”, Dr. George Stan (o lucrare de mare valoare, pe care o recomand).
VREAU SĂ TE ROG CEVA: Dacă ai găsit erori în acest articol, sau dacă apreciezi că sunt necesare înlocuiri sau completări, te rog să nu eziţi să mă anunţi. Părerea ta contează foarte mult pentru mine, în primul rând pentru că eşti cititorul meu, iar în al doilea rând pentru că mă va ajuta să îmbunătăţesc articolul, spre a-l face cât mai util pentru tine şi ceilalţi cititori. În josul paginii ai un formular pentru comentarii, unde îţi poţi expune părerea. Îţi mulţumesc şi aştept cu interes părerea ta!