Igiena apei
Unul dintre cei mai importanți factori de mediu esențiali vieții este apa. Fără apă nu există viață, ea fiind o parte constituentă a organismului. Cu cât celulele sunt mai tinere, cu atât sunt mai bogate în apă. Astfel, embrionul conține 85-97% apă, sugarul 72-75%, adultul 60-70%, iar bătrânul 58-60%.
Omul pierde zilnic aproximativ 2500 ml. apă, cantitate care trebuie înlocuită, deoarece lipsa de apă poate fi suportată doar câteva zile (3-4); omul poate însă să reziste fără să mănânce 30-40 de zile. Apa este mediul indispensabil de desfășurare a vieții celulare.
Cantitatea de apă necesară pentru satisfacerea nevoilor zilnice este variată, zeci de litri pe zi și pe cap de locuitor. Datorită multiplelor folosiri, consumul de apă a crescut din ce în ce mai mult, în marile centre industriale nevoile zilnice de apă ridicându-se la sute sau mii de litri pe cap de locuitor.
Pentru nevoile zilnice se folosesc atât apa de suprafață (râuri, fluvii, lacuri), cât și apa de profunzime (apa subterană).
Apa de profunzime (apa subterană) fiind lipsită de microbi, este o apă de bună calitate, cu condiția să aibă un debit suficient și să nu fie prea încărcată cu substanțe minerale sau organice, care o fac nepotabilă. Fântânile sunt mijloacele cele mai obișnuite de procurare a apei subterane, mai ales în mediul rural. Fântânile pot fi săpate sau forate și ele deservesc una sau mai multe gospodării. Apa din fântâni este utilizabilă fără nici o prelucrare.
Fântâna trebuie construită în punctul cel mai ridicat al terenului din jurul locuinței și la o depărtare de cel puțin 30 m. de orice sursă posibilă de poluare (grajd, latrină, platformă de bălegar etc). Stratul de apă din fântână trebuie să fie la o adâncime de peste 4 m, pentru ca straturile de sol aflate deasupra să poată realiza o autopurificare completă a apei. Pentru fântânile săpate se folosesc inele de beton sau ciment bine încheiate, iar pentru cele forate, tuburi de fontă.
Terenul din jurul fântânii trebuie să fie ușor înclinat în afară și pavat cu piatră cubică sau betonat. Pe această zonă de protecție din jurul fântânii nu trebuie să se găsească nici o sursă de impurificare a apei.
Pentru a împiedica impurificarea apei, fântâna este prevăzută cu capac și deasupra cu un acoperiș de protecție. Pentru a împiedica adăparea vitelor direct din găleată, aceasta trebuie prevăzută la gură cu o cruce metalică.
Apa din fântână trebuie dezinfectată periodic cu var cloros, var nestins etc.
Aprovizionarea centrală cu apă se face în colectivitățile mari printr-o rețea de conducte prin care circulă apa cu presiune de la rezervoarele de în- magazinare și până la consumatori. Acest sistem, prevăzut cu instalații de purificare și dezinfecție a apei, asigură o apă calitativ superioară.
Apa potabilă (apa bună de băut) trebuie să aibă următoarele calități: să fie limpede, incoloră, să nu aibă nici un fel de miros, să aibă un gust plăcut și să satisfacă senzația de sete, să aibă o temperatură constantă între 7 și 15°; să nu conțină agenți patogeni (microbi și paraziți) și nici substanțe chimice ca nitriți, nitrați, amoniac, săruri metalice de cupru, plumb, arsen etc.
Apa de suprafață (râuri, fluvii, lacuri) reprezintă o importantă sursă de aprovizionare cu apă a populației, dar ea nu poate fi consumată decât după o prealabilă purificare și dezinfecție, deoarece fiind la suprafața pământului, se impurifică ușor.
Prin infectarea (cu microbi) sau infestarea (cu ouă de paraziți) apa poate deveni o sursă de răspândire a multor boli. Cauza infectării sau infestării apei, dacă nu se iau măsuri de protecție, o constituie omul sau animalul bolnav și purtătorii de germeni. De aceea trebuie ca apa potabilă să fie ireproșabilă calitativ, pentru că altfel, ea poate deveni o sursă de răspândire a unor boli microbiene (febră tifoidă și paratifoidă, dizenteria bacilară etc.), boli virale (enteroviroze, hepatita virală etc.) sau boli parazitare (giardioză, echinococoză etc.).
Absența unor elemente minerale din apă poate fi cauza apariției unor boli. De exemplu, lipsa iodului din apă favorizează apariția gușei, iar lipsa fluorului favorizează apariția cariei dentare.
În gospodăriile rurale, apa destinată nevoilor zilnice, se păstrează în mod igienic în găleți smălțuite, din care se scoate cu ajutorul unui polonic smălțuit. Este neigienică scoaterea apei din găleată cu ajutorul unei căni, deoarece de multe ori prilejuiește contaminarea apei prin degetele cu care se ține cana.
Sursa: ,,Teologie și medicină pentru familie”, de Dr. George Stan, o lucrare de mare valoare, pe care o recomand. Îți poți achiziționa această lucrare de aici: link-2.
VREAU SĂ TE ROG CEVA: Dacă ai găsit erori în acest articol, sau dacă apreciezi că sunt necesare înlocuiri sau completări, te rog să nu eziţi să mă anunţi. Părerea ta contează foarte mult pentru mine, în primul rând pentru că eşti cititorul meu, iar în al doilea rând pentru că mă va ajuta să îmbunătăţesc articolul, spre a-l face cât mai util pentru tine şi ceilalţi cititori. În josul paginii ai un formular pentru comentarii, unde îţi poţi expune părerea. Îţi mulţumesc şi aştept cu interes părerea ta!