Despre infecția herpetică

Există cel puțin șapte tipuri de virusuri herpetice. Herpes simplex tipul 1 (HSV-1) și tipul 2 (HSV-2) stau la baza herpesului răcelii și al celui genital. Mulți specialiști cred că HSV-1 este implicat în paralizia Bell și în alte câteva boli neurologice. Herpesul zoster este responsabil de varicelă și de zona zoster. Citomegalovirus este un alt membru al familiei herpesurilor care poate cauza unele boli cardiovasculare și de ochi și este deosebit de periculos pentru dezvoltarea fetusului, a nou-născuților și pentru persoanele cu sistem imunitar deteriorat. Virusul Epstein-Barr (EVB) poate cauza mononucleoza infecțioasă. Se crede că virusul herpetic uman tip 6 (HHV-6) și 7 (HHV-7) declanșează boli autoimune, inclusiv scleroza multiplă și rujeola, o boală comună fragedei copilării. Virusul herpetic uman tip 8 (HHV-8) este foarte strâns legat de virusul Epstein-Barr și poate conduce la cancer de oase, la sindromul oboselii cronice, sarcomul Kaposi și la infecția sistemului limfatic. Acest articol se referă, în primul rând, la herpesul genital.

Herpesul genital este cea mai răspândită boală sexuală. Gravitatea acestei infecții virale poate merge de la o infecție discretă la inflamația gravă a ficatului, însoțită de febră. Herpesul genital infectează mai mult femeile, decât bărbații. Este deosebit de periculos la copii. Un bebeluș a cărui mamă este infectată poate lua virusul la naștere, apărând riscul de afectare a creierului, de orbire și de moarte.

Pentru cei ale căror simptome nu sunt latente, herpesul genital izbucnește cu roșeață și piele sensibilă, mâncărimi, arsuri și durere mare, bășicuțe pline cu fluid care sunt foarte infecțioase până se vindecă de tot, ceea ce poate dura mai mult de trei săptămâni. Este ceva obișnuit ca această boală să aibă simptome ale infecției.

Primele semne de herpes genital la femei pot fi ușoare înțepături și usturimi în zona vaginală. La numai câteva ore apar bășicuțele în jurul rectului, clitorisului, cervixului și vaginului. Adesea există o scurgere apoasă din uretră și dureri la urinat. La bărbat, bășicuțele apar pe penis, inghinal, și pe scrot, însoțite adesea de o scurgere uretrală și urinare dureroasă. Uneori penisul și prepuțul se umflă. Bărbatului i se pot întări și umfla ganglionii inghinali.

Prima manifestare a herpesului vaginal apare la 20 de zile după expunerea la virus. Poate fi atât de ușoară, încât să treacă neobservată, sau poate da mâncărimi și usturimi în locul unde a pătruns virusul, precum și răni dureroase care persistă o săptămână sau mai mult, febră, durere de cap și alte simptome de gripă. După câteva zile, în bășicuțe se formează puroi și apar ulcerații dureroase. Rănile fac crustă care se usucă pe măsură ce herpesul se vindecă. De obicei, nu lasă cicatrice.

În mod tradițional, se consideră că HSV-1 cauzează răceala și erupțiile cutanate, iar HSV-2 este responsabil de herpesul genital. Diferența între HSV-1 și HSV-2 este, adesea, contestată. Cea mai curentă teorie este că ambele virusuri împart 50% din ADN — dar că au caracteristici diferite. De exemplu, când HSV-1 este în stare latentă, virusul își stabilește, de obicei, cartierul general în celulele nervului din apropierea urechii, așa că e mult mai înclinat să izbucnească în jurul gurii. HSV-2, pe de altă parte, preferă să trăiască în apropierea bazei coloanei vertebrale, așa că iritația apare mai des în zona genitală. Cei doi agenți virali pot totuși să trăiască în orice loc și s-a sugerat că presiunea socială este motivul real pentru care se crede că aceste două virusuri sunt foarte diferite. Multe persoane au tendința să asocieze herpesul genital cu un stil de viață promiscuu (părere nejustificată, de fapt), dar răceala nu a fost marcată de acest stigmat.

Dacă HSV-1 își schimbă locul obișnuit cu HSV-2 sau invers, în mod normal rana este mai puțin gravă. Dacă aveți un partener sexual care a avut o infecție cu HSV-1 genital și dumneavoastră aveți HSV-2, puteți contracta HSV-1, dar este extrem de rar ca HSV-1 să se transmită la o persoană care a avut HSV-2.

Specialiștii cred acum că HSV-2 poate fi transmis chiar când individul infectat nu are simptome. În primul an de la infecție, persoanele răspândesc virusul între 6 și 10% câtă vreme nu există semne ale infecției, un fenomen numit răspândire virală asiptomatică.

Este evident că persoanele cu herpes genital sunt expuse unui risc mai mare să contracteze virusul uman al imunodeficienței (HIV) dacă au făcut sex neprotejat cu cineva care este HlV-pozitiv. Persoanele infectate cu HIV și cu herpes genital sunt mai predispuse să facă atacuri frecvente de herpes care pot conduce la episoade mai greu de tratat.

Acum se poate diagnostica herpesul prin teste de sânge, chiar dacă simptomele nu sunt evidente, precum și după vindecarea rănilor. Câtă vreme nu există tratament pentru herpes, medicamentele antivirale au fost aprobate ca să reducă frecvența atacurilor și să le scurteze durata și gravitatea. Deși este o boală gravă, herpesul nu este periculos pentru viață. Prezența virusului presupune să vă schimbați stilul de viață pentru a vă proteja personal și pe ceilalți, dar sunt puține cazurile în care herpesul afectează și alte organe. Pentru că incidența herpesului este în creștere, este foarte important să dați atenție bolii și să vă apărați împotriva ei. Dacă deja ați făcut infecția, este la fel de important să vă protejați cât puteți de mult de atacurile repetate și să evitați să dați infecția și altora.

Infecția herpetică. Recomandări

• Evitați alcoolul, alimentele procesate, cola, produsele din faină albă, zahărul, carbohidrații rafinați, cafeaua și medicamentele ca să nu provocați o recidivă. Ceaiurile de plante sunt permise.
• Beți apă distilată.
• În timpul crizei, mâncați cu moderație următoarele alimente: migdale, orz, caju, cereale, carne de pui, ciocolată, porumb, produse lactate, carne roșie, arahide și semințe, ovăz și alune. Conțin L-arginină, un aminoacid care suprimă L-lizina, aminoacidul care întârzie creșterea virusului.
• Nu consumați citrice și suc cât timp virusul este activ.
• Odihniți-vă mult. Reducerea stresului este importantă.
• Ca să ușurați umflătura și durerea în zona genitală, folosiți o pungă cu gheață. Sărurile Epsom calde sau băile cu bicarbonat ajută la calmarea mâncărimilor și a durerii. După baie, ștergeți ușor și mențineți leziunile uscate.
• Aplicați vitamina E și vitamina A, alternativ, direct pe rană. Sau încercați să folosiți cremă cu L-lizină de la magazinele cu produse naturiste.
• Purtați numai lenjerie de bumbac. Păstrați igiena genitală – țineți locul curat și uscat.
• Dacă aveți leziuni deschise, renunțați la sex până la vindecarea totală. Nu trebuie să aveți contact sexual cu persoane care au leziuni genitale vizibile de orice fel.
• Dacă sunteți însărcinată și știți că aveți herpes genital, spuneți medicului. Dacă apare o criză în timpul perioadei ultime de sarcină, copilul trebuie scos prin cezariană ca să nu fie expus în timpul nașterii. Dacă nu există leziuni, riscul la care este expus copilul e, probabil, scăzut.

Sursa: ,,Nutriție și biotratamente″ de Phyllis A. Balch, o lucrare de mare valoare, pe care o recomand, reprezentând un „ghid complet pentru vindecarea fără medicamente, prin vitamine, minerale, plante și suplimente nutritive″.