Noțiuni de igiena locuinței

Noi ne petrecem împreună cu familia cea mai mare parte din viață în locuința noastră, care ne apără de variațiile factorilor meteorologici și climaterici. Locuința joacă un rol deosebit de important pentru odihnă și refacerea capacității de muncă. Locuința reprezintă unul dintre factorii de mediu care influențează cu prioritate sănătatea și confortul omului. Salubri­tatea (întreținerea unor condiții prielnice sănătății) unei locuințe reprezintă un factor important în întărirea sănătății și prevenirea unor boli ca: reuma­tismul, boli ale căilor respiratorii, tuberculoza etc.

Pentru ca locuința să ofere posibilitatea satisfacerii nevoilor sanitare de confort și protecție a sănătății, trebuie să îndeplinească o serie de condiții care interesează terenul, construcția, microclimatul și iluminatul.

Locuința trebuie construită pe un teren sănătos, uscat, ferit de surpări și alunecări de teren. Acest teren trebuie să fie ușor ridicat față de împrejuri­mi, să dispună de posibilități de alimentare cu apă potabilă, de îndepărtarea apelor meteorice, a apelor uzate și a reziduurilor solide, de protecție îm­potriva zgomotului, de dezvoltare a zonelor verzi și a zonelor de recreere și odihnă, să fie ferit de curenți de aer, praf, fum, gaze sau vapori toxici și cu stratul subteran de apă la cel puțin 1 m de fundația clădirii, pentru a nu se infiltra apa în construcție. De asemenea, terenul pe care se construiește casa trebuie să fie la distanță de rampele de gunoi, grajduri sau alte surse de impurificare.

Temelia casei trebuie să fie solidă, rezistentă, durabilă, uscată și impermeabilă pentru umezeală. Temelia se construiește din piatră, beton sau cărămidă bine arsă, iar pereții se construiesc din materiale rezistente și uscate și cu grosimea de cel puțin o cărămidă (30 cm.). Materialele de construcție trebuie să aibă proprietăți antifonice (contra zgomotului) și antitermice (rău conducător de căldură) pentru a asigura liniștea necesară odihnei, răcoarea vara și căldura iarna. Locuința trebuie să corespundă rezistenței pentru diversele grade de seismicitate. Ea trebuie să fie compusă din mai multe camere de locuit (dormitor, cameră de zi, camera copiilor etc.) și încăperi anexe (bucătărie, baie, WC, spații de depozitare), numărul încăperilor fiind în raport cu numărul persoanelor care o locuiesc. Se socotește că suprafața locativă minimă pentru o persoană este de mini­mum 10 m² și un cubaj de minimum 25 m³-27 m³.

Microclimatul locuinței, adică temperatura, umiditatea aerului și viteza curenților de aer din interiorul camerei, influențează în mod activ sănătatea. Un microclimat bun determină un confort termic care ferește organismul de îmbolnăvire și răceli. Se consideră ca favorabilă temperatura de 18-21°, umiditatea de 45-60% și mișcarea interioară a aerului între 0,4 și 0,5 m pe secundă.

Pentru menținerea confortului termic în anotimpul rece, este necesară încălzirea locuinței pe o perioadă de câteva luni pe an. Încălzirea locuinței se face prin sisteme locale (sobe) sau centrale (calorifere).

Încălzirea locală se realizează prin diferite tipuri de sobe: sobe de fier sau fontă și sobe de cărămidă sau teracotă. Avantajele încălzirii locale constau în realizarea unui regim termic corespunzător nevoilor individuale ale locatarilor. Dezavantajele încălzirii locale, mai numeroase decât avan­tajele, constau în faptul că sobele de metal (fier sau fontă) nu dau o căldură de durată și uniformă și emană gaze toxice (oxid de carbon), din care cau­ză aceste sobe nu trebuie utilizate în camerele de locuit. În schimb, sobe­le de cărămidă sau teracotă distribuie o temperatură de durată și uniformă, asigurând și o bună ventilație interioară.

Încălzirea centrală (calorifere) are avantajul că nu poluează aerul, nu murdărește încăperea, evită pericolul de incendiu, creează o temperatură constantă și uniformă în toate camerele, tamponează aerul rece prin am­plasarea caloriferului sub fereastră, realizând variații mici de temperatură a aerului etc. Dezavantajul încălzirii prin calorifer este uscarea aerului, dar acest dezavantaj se corectează prin așezarea unui vas cu apă pe calorifer.

Mai nou, au apărut metode revoluționare de încălzire a locuinței, disponibile astăzi și în țara noastră, cum este încălzirea prin panouri radiante cu infraroșu. Panourile radiante cu infraroșu seamănă cu niște tablouri, care se aplică pe perete sau tavan, încălzind locuința printr-un principiu similar cu principiul încălzirii solare, încălzind cu prioritate obiectele din încăpere. Este o încălzire economică și ecologică, eliminându-se riscul de incendiu sau asfixiere, respectiv eliminarea problemei aerului uscat.

Pentru mai multe informații și pentru a-ți face o idee despre costurile de achiziție a panourilor radiante cu infraroșu, site-ul unui comerciant specializat în panouri radiante cu infraroșu îl găsești aici: http://www.panouri-radiante-infrarosii.ro/.

Iluminatul locuinței se realizează pe cale naturală (prin lumina solară) și pe cale artificială.

Cantitatea și calitatea luminii depind de mărimea și orientarea ferestre­lor, precum și de curățenia geamurilor. Ferestrele mari, amplasate în apro­pierea tavanului și cu geamuri curate, asigură o bună iluminare interioa­ră naturală. Un rol important în iluminarea interioară a locuinței îl joacă culoarea pereților și tavanului, deoarece culorile deschise și culoarea albă reflectă 70-80% din totalul luminii și astfel iluminarea interioară este mai mare.

Iluminatul artificial igienic trebuie să asigure o cantitate suficientă și uniformă de lumină, care să nu fie orbitoare și să nu producă prea multă căldură. Aceste calități sunt îndeplinite în cea mai mare parte de ilumina­tul electric.

Sursa: ,,Teologie și medicină pentru familie”, de Dr. George Stan, o lucrare de mare valoare, pe care o recomand.