nanism – definiție
Sursa: endocrinopedia.info
Nanism (sau piticism) – Condiție patologică având drept caracteristică o tulburare a creșterii somatice, din care cauză statura și greutatea corporală, în anumite limite, sunt reduse în raport cu valorile medii stabilite pe criteriul rasei, al vârstei și al sexului.
Vorbim de infantilism sexual când alături de insuficienta dezvoltare a staturii și a greutății apare și lipsa acelor caractere diferențiate (somatice, sexuale și psihice) proprii vârstei mature. Termenul este folosit cu accepții relativ diferite în funcție de diferitele clasificări existente. Practic, este considerat pitic un individ a cărui înălțime nu depășește 110-130 cm la vârsta de 25 de ani, când creșterea staturii individului este completă.
Nanismul cu dezvoltare armonioasă (nanism hipofizar) este acea condiție a unei insuficiente dezvoltări a staturii, dar care menține părțile corpului perfect proporționate; nanismul cu dezvoltare nearmonioasă este acea condiție în care, alături de defectul staturii, apare și o lipsă de armonie a proporțiilor diferitelor părți ale corpului.
Nanismul secundar este consecința unor boli care compromit diferit procesele de creștere. Drept cauză pot fi bolile endocrine, și dintre acestea cele mai importante sunt bolile hipofizei, care duc la o secreție insuficientă a hormonului somatotrop (nanism hipofizar); în aceste cazuri nanismului i se pot asocia alte semne de hipopituitarism. Această formă de nanism poate fi tratată prin administrare terapeutică de hormoni de creștere, dar tratamentul trebuie efectuat înainte de începutul pubertății, moment în care cartilajele de creștere se închid sub acțiunea hormonilor sexuali, începând stagnarea creșterii staturale. Nanismul poate depinde, în cazuri mai rare, de alte boli endocrine, cum ar fi hipotiroidismul, hipergenitalismul, sindromul Turner.
Alte forme de nanism se observă în cazul bolilor scheletului, în special în acondroplazie, care comportă o proliferare neadecvată a cartilajelor de creștere ale oaselor lungi.
Nanismul poate avea drept cauză și unele boli metabolice congenitale, malnutriție, deficiente vitaminice (îndeosebi rahitism), boli infecțioase cronice, boli renale, leziuni cerebrale.
O formă genetică este nanismul Laron, care din punct de vedere fenotipic nu poate fi deosebit de nanismul hipofizar, dar este caracterizat de prezenta hormonilor creșterii la nivel ridicat.
Nanismul intervine și în cazul progeriei, boală infantilă rară, cu etiopatologie necunoscută, caracterizată de senilitate precoce cu caracter progresiv.
Nanismul este definit esențial dacă tulburarea creșterii apare ca manifestare primitivă, fără a fi asociată unor procese patologice sau unor boli cunoscute.
Nanismul poate fi și o caracteristică proprie unor rase (nanism rasial), ca în cazul pigmeilor negritos, al boșimanilor, al laponilor; în aceste situații nu este vorba despre o condijie patologică, întrucât statura scundă nu este însoțită de nici o altă tulburare funcțională.
Sursa: ,,Dicționar medical ilustrat de la A la Z”, editura LITERA. Dicționarul se poate achiziționa de aici: link-5.
VREAU SĂ TE ROG CEVA: Dacă ai găsit erori în acest articol, sau dacă apreciezi că sunt necesare înlocuiri sau completări, te rog să nu eziţi să mă anunţi. Părerea ta contează foarte mult pentru mine, în primul rând pentru că eşti cititorul meu, iar în al doilea rând pentru că mă va ajuta să îmbunătăţesc articolul, spre a-l face cât mai util pentru tine şi ceilalţi cititori. În josul paginii ai un formular pentru comentarii, unde îţi poţi expune părerea. Îţi mulţumesc şi aştept cu interes părerea ta!
