Ingineria genetica. Dorinta omului de a domina natura si a afla secretele vietii, de a modifica totul. Clonarea umana. Fertilizarea in vitro

Pentru a intelege mai bine motivul pentru care omul isi permite sa intrerupa cursul vietii unor fiinte nevinovate – prin avort – sa se opuna reproducerii naturale si sa bulverseze conceptiile clasice privind filiatia dintre parinti si copii – prin tehnici de procreare asistata medical – sau sa puna in functiune „masina de fotocopiat fiinta umana” – prin clonare – , trebuie sa ne intoarcem privirea catre sfarsitul anului o mie, cand lumea crestina din Occident astepta o a doua venire a Mantuitorului. Cum acest lucru nu s-a intamplat, „omul s-a hotarat sa renunte la bucuriile incomparabile ale paradisului ceresc, pentru a cauta cu perseverenta, prin toate mijloacele iscusite ale mintii, ale stiintei, pe cele din viata aceasta”.

Nu putem nega faptul ca aceasta incredere oarba in forta omului, in ratiunea lui autonoma, a avut ca urmare dezvoltarea stiintei si tehnologiei, care au contribuit la ameliorarea conditiilor de viata umane, la tamaduirea multor boli si suferinte si la descifrarea multor taine din lumea microcosmosului sau macrocosmosului. Insa acest progres facut asupra lumii obiective a fost „insotit de un periculos regres spiritual, care a dus la destabilizarea interioara a omului. Acest regres spiritual este periculos pentu ca omul nu mai are puterea spirituala necesara dominarii tehnicii contemporane, care se poate transforma oricand din tehnica a vietii in tehnica a mortii, deoarece „progresul stiintific a devenit in mainile noastre ca un brici in mainile unui copil de trei ani”, „care necunoscand rostul sau, ar risca a se autovatama” (Albert Einstein).

Vrand sa domine natura si sa-i fure secretele vietii, omul zilelor noastre, instrainat de Dumnezeu, vrea sa „modifice totul, sa transforme toate produsele naturale si sa le inlocuiasca cu altele care sa nu fie decat creatia sa” (Prof dr. Dumitru Gh. Popescu, op. cit. p.103). El vrea sa ia locul lui Dumnezeu, uitand ca Dumnezeu a creat totul din nimic, ca Dumnezeu este Creatorul cerului si pamantului, al tuturor celor vazute si nevazute, in timp ce omul nu este decat o creatura a lui Dumnezeu. Este drept insa ca „dupa ingeri, el este cea mai desavarsita creatura a intregului univers” fiind „singura oglinda reala a lui Dumnezeu pe pamant”.

Asa cum spuneam, omul zilelor noastre, uitand de Dumnezeu, crede orbeste in ratiunea sa autonoma, cu ajutorul careia vrea sa domine natura si sa-i fure secretele vietii, pentru ca doreste sa modifice totul, sa transforme produsele naturale si sa puna in locul lor altele, care sa fie propria lor creatie. Rob al acestei trufii luciferice, utilizand cunostintele de „genetica moleculara si tehnologiile manipularilor genetice, omul isi propune producerea controlata a unor fiinte noi, in afara proceselor sexuale, in vitro. De cateva decenii il obsedeaza ideea clonarii, care este „cea mai uluitoare si cea mai tulburatoare dintre toate manipularile genetice.

Clonarea este tehnica cu ajutorul careia se produce, pe cale asexuata, celule sau organisme identice, care provin dintr-o singura celula sau dintr-un singur organism. Dar clonarea nu este o inventie a mintii omului, pentru ca ea exista de cand lumea. Omul se poate mandri numai cu tehnicile sale sofisticate, cu ajutorul carora vrea sa-l imite pe Creator, deoarece el nu poate crea viata, el insusi fiind o creatura a lui Dumnezeu.

La incepuul anilor 1973 s-au obtinut organisme transgenice (orgnism superior, animal sau planta, purtator de gene de la alta specie). Astfel, s-a injectat „ADN exogen (gena beta-globinei de la iepure, clonata) , in celulele embrionilor de soarece, dupa primele segmentari (in stadiul de 12-16 celule), au rezultat soareci care fabricau beta-globina de iepure. In 1982 s-a injectat in celulele embrionilor de soarece gena „hormonului de crestere de la sobolan la om si s-au obtinut soareci „giganti”.

La plante, s-au obtinut genotipuri transgenice la floarea-soarelui (in care a fost transferata o gena de la fasole), la tutun (in care a fost transferata o „gena insecticida” de la bacteria Bacillus thuringiensis), la tutun, rapita si floarea-soarelui, in care a fost transferata „gena de rezistenta la erbicide triazinice” de la porumb s.a.m.d.

S-a reusit apoi manipularea celulelor si embrionilor animali si vegetali prin fecundarea artificiala in vitro , „manipularea genetica a celulelor si nucleilor, enuclearea ovulelor si transferul in acestea a unor nuclei diploizi, somatici, pentru crearea unor celule zigoti, transferul in celulele embrionare a unor gene straine in vederea crearii unor animale transgenice etc. Aplicarea transplantului de nuclei somatici si alte structuri genetice (de exemplu, a genelor) in ovulele enucleate la animale domestice, pe langa realizarea clonarii unor reproducatori exceptionali, sau extinderea variabilitatii genetice si crearea unor organisme transgenice inexistente in natura , vor contribui la perfectionarea metodelor de ameliorare a raselor de animale.

O alta realizare a ingineriei genetice este sinteza artificiala a genelor, care a facut posibila manipularea informtiei ereditare a organismelor. Sinteza artificiala a genelor a inceput prin 1970, astazi existand aparate automate de sintetizat gene. Aceste aparate sunt prevazute cu un computer in care introducem informatia privind structura genei care trebuie sintetizata. Cu ajutorul acestor aparate putem produce mutatii in mod artificial, modificand informatia introdusa in computer.

Reusind asa performante, „biologia vrea sa regandeasca viata, sa o controleze. Medicina vrea sa controleze viata din momentul fecundatiei pana in momentul mortii” (Areopag, Bioetica si perspectiva teologica, Bucureti, 1999, p.3).

Genetica este gata sa definitiveze in urmatorii ani Programul Genomul Uman, adica sa identifice si sa localizeze cele cateva zeci de mii de gene umane care ne definesc ca indivizi si specie, ceea ce ar permite controlul „destinului uman”, dirijarea evolutiei de catre om, care se va putea „juca de-a zeii”, deoarece stiinta, „preluand controlul ereditatii, va impinge istoria umana pe drumuri cu totul noi”. Se cunosc deja peste 20 000 de gene, iar in urmatorii ani vor fi identificate si restul genelor umane, ceea ce va duce la o performanta a geniului uman numita Programul Biologia Fara Frontiere, care isi propune „sa transfere in biologia umana gene, particularitati, pe care evolutia le-a experimentat si abandonat, sau a ramas la nivelul unor specii inferioare evolutiv omului”(Areopag, Bioetica si perspectiva teologica, Bucureti, 1999, p .4). Si spre exemplificare ni se spune ca biologii se gandesc, de exemplu, la posibilitatea schimbarii genelor care controleaza evolutia dintilor la elefant, intrucat ei nu stiu ce sunt cariile, fiind capabili sa-si inlocuiasca tot timpul dintii”. Deci, o combinatie om-elefant, nu o persona umana, purtatoare a chipului lui Dumnezeu si chemat spre asemanare cu El.

Dar biologia si bioetica vor sa controleze viata omului de la inceput (zamislire) pana la sfarsitul ei (moarte), numai sub aspectul ei fizic sau biologic, uitand sau prefacandu-se ca uita ca omul este alcatuit din trup si suflet, ca el are obarsie divina, deoarece el a iesit „din insesi mainile Creatorului” prof. dr. Ioan G. Coman. Si dupa parerea noastra, ceea ce-l deosebeste pe om de restul creaturilor si il face sa fie „cineva”, nu numai „ceva”, este sufletul, inzestrat cu ratiunea si cu vointa constienta si libera. Sufletul il „face pe om un subiect constient si voluntar, unic si de neinlocuit”. (Pr. prof. dr. Dumitru Staniloae, Teologia Docmatica Ortodoxa, Bucuresti, 1978, vol I, p. 389)

Nu putem reduce persoana umana numai la cromozomi si gene, pe care le poate manipula omul de stiinta dupa bunul lui plac.

Omul trebuie privit si respectat ca intreg – trup si suflet – facut dupa chipul lui Dumnezeu, si nu fragmentat in gameti, pre-embrioni, organe de transplant etc.

Cu toate necazurile si suferintele lui, cu toata tragedia care il consuma din pricina pacatului care il roade, omul este si ramane cea mai mare podoaba a lumii, o perla cu care nimic din ceea ce exista in univers nu se poate compara. Omul este domn peste toate, stapaneste peste toate, se bucura de toate, porunceste creaturii… este salas si templul lui Dumnezeu”.

De ce oare i-ar trebui omului gene de la elefant sau liliac?

Sursă de inspirație:  „Teologie și medicina pentru familie” de Dr. Goerge Stan