ACETONEMIE – Prezență a acetonei în sânge. Acetona, acidul acetilacetic și acidul beta-hidroxibutiric sunt așa-numiții corpi cetonici. Aceste substanțe provin din metabolizarea lipidelor, glucidelor și proteinelor; analizele înregistrează de obicei doar urme ale acestora...
ACETABUL – Cavitate cu formă aproape emisferică aflată în ambele părți ale corpului în părțile laterale ale bazinului; în acetabul se fixează capul femurului formând articulația șoldului, numită și coxofemurală. În capătul lui se...
ACEBUTOLOL – Medicament betablocant cardioselectiv. Este folosit în tratamentul anginei pectorale și al aritmiei cardiace (tahiaritmie). Acționează reducând frecvența de contracție a mușchiului cardiac, deci cantitatea de oxigen cerută de inimă, element hotărâtor în...
Acantoză – Termen anatomopatologic care desemnează o hiperplazie (dezvoltare excesivă) a epidermului care capătă un aspect uscat și aspru, în pliuri, formând umflături și bătături. Poate apărea izolat, numai în unele părți ale corpului...
ACALAZIE – Tulburare motorie caracterizată prin incapacitatea musculaturii unui sfincter de a se relaxa. Este adesea localizată la nivelul cardiei (punctul de trecere între esofag și stomac): acalazie esofagiană (a cardiei) sau cardiospasm. Această...
ABULIE – Tulburare psihică manifestată prin inerția voinței; deși subiectul conștientizează necesitatea de a lua o decizie sau de a pune efectiv în practică unele intenții, de a trece așadar la acțiune, nu reușește...
ABREACȚIE – Concept strâns legat de teoria psihanalitică. Este o descărcare ce suirvine după ce subiectul și-a reanalizat propria stare emoțională și afectivă. Prin abreacție. pacientul se eliberează de ideile și experiențele reprimate și...
Ablație – Termen care desemnează îndepărtarea unei părți a corpului uman, pe cale chirurgicală sau prin mijloace fizice sau chimice. Se referă adesea la îndepărtarea țesuturilor conjunctiv și epitelial. Pentru ablația unui organ intern...
Abducție – Mișcare laterală prin care un membru sau o parte a acestuia se îndepărtează de linia mediană a corpului. Pentru degetele mâinii se ia ca reper o linie imaginară de-a lungul degetului mijlociu,...
OSTEOBLAST – Celulă de origine mezenchimală, cu rol în formarea țesutului osos. Osteoblaștii sunt celule rotunjite, cu aspect vilos din cauza prezenței a numeroase prelungiri scurte, cu nucleu central sferic, citoplasmă bogată, intens bazofilă,...
OSTEITĂ – Proces inflamator al țesutului osos. Practic, nu se observă niciodată în formă pură, întrucât țesutul osos este afectat doar ca urmare a inflamațiilor care apar în periost (periostite) sau în măduva osoasă...
OSCILOMETRIE – Tehnică de investigare instrumentală utilizată în diagnosticarea bolilor vasculare arteriale a membrelor. Este pusă în practică cu ajutorul unui aparat special numit oscilometru, care permite relevarea variațiilor de presiune determinate în interiorul unei...
