Apendicita acută. Cauze, simptome, evoluție, complicații, tratament
Apendicita
Apendicele cecal este un segment af tubului digestiv care se desprinde din cec, cu care comunici.
Se dezvoltă şi evoluează paralel cu tubul digestiv deci nu este un organ „rudimentar”.
Nu este cunoscut rolul apendicelui în digestie, dar se ştie că are o secreţie bogată în mucus, că are mişcări peristaltice şi că se umple şi se goleşte de coţinut o dată cu cecul.
Deşi nu cunoaştem fiziologia apendicelui, acest lucru nu înseamnă că el nu are un rol fiziologic.
De aceea scoaterea sistematică a apendicelui este ilogică, pe când scoaterea unui apendice bolnav este o operaţie necesară.
Bogăţia apendicelui în ţesut limfatic a făcut să fie denumit „amigdala abdomenului”.
Apendicita este inflamaţia apendicelui şi poate îmbrăca două aspecte clince: apendicita acută şi apendicita cronică.
Apendicita acută
Apendicita acută este o afecţiune provocată de inflamaţia ţesutului limfatic al apendicelui.
Inflamaţia poate cuprinde toate straturile apendicelui şi poate ajunge până la necroza şi perforaţia apendicelui.
Apendicita acută: cauze
Etiologia apendicitei nu este unitară. Vârsta este un moment favorizant important.
Deşi apendicita acută poate să apară la orice vârstă, incidenţa maximă o întâlnim între 10 şi 30 de ani (este o boală a tinereţii).
Până la 3 ani este rară.
Alimentaţia bogată în cărnuri, sosuri, abuzurile alimentare, favorizează apariţia apendicitei.
Apendicita acută este mai rară la cei care duc un regim vegetarian.
Verminoza intestinală a fost socotită ca o cauză a apendicitei, dar rolul ei este neînsemnat.
În apendice s-au găsit diferiţi paraziţi (ascarizi, oxiuri etc.) în 5-6% din totalul apendicilor operaţi, ceea ce ne arată că verminoza apendiculară este relativ rară faţă de frecvenţa mare a apendicitei acute.
Pe de altă parte, ea se găseşte în proporţie egală în apendici bolnavi şi sănătoşi; deci verminoza apendicelui nu poate fi considerată o cauză a acesteia.
Corpii străini găsiţi în apendice (sâmburi de zmeură, de struguri, ace, alice, glonţ, şurub etc.) nu sunt cauza apendicitei acute, ei putând produce cel mult o inflamaţie cronică a mucoasei apendicelui.
Sexul nu influenţează frecvenţa apendicitei, care se întâlneşte la fel de des la bărbaţi ca şi la femei.
De asemenea, nici ereditatea nu joacă nici un rol.
Citește mai multe despre sănătate: CLICK AICI.
Apendicita acută: Simptome
Apendicita acută are ca simptom subiectiv iniţial durerea cu instalare bruscă, localizată în majoritatea cazurilor în fosa iliacă dreaptă.
În unele cazuri durerea are sediul iniţial în epigastru; după câteva ore (6-12 ore) durerea se localizează în fosa iliacă dreaptă.
Obişnuit durerea este de intensitate mijlocie.
Durerea creşte treptat în intensitate, devine persistentă şi se accentuează la mers, schimbări de poziţie, tuse.
Printre simptomele apendicitei se numără și vărsăturile (simptom frecvent si timpuriu), la început alimentare, apoi bilioase, după care persistă greaţa şi anorexia.
Febra este constantă şi moderată (38°).
Datorită paraliziei musculaturii netede a intestinului, apar tulburări de tranzit intestinal (de obicei criza de apendicită se însoţeşte de oprirea gazelor şi materiilor fecale; abdomenul se balonează).
Apendicita acută se însoţeşte de modificări ale formei leucocitare: cresc leucocitele la 14.000-15.000/mm3, iar neutrofilele cresc în dauna celorlalte elemente figurate.
Poziţia apendicelui poate modifica tabloul clinic al apendicitei acute.
Astfel, în apendicita retrocecală (apendicele este aşezat înapoia cecului), durerile iradiază mai frecvent spre regiunea lombară, sunt mai puţin intense, iar vărsăturile pot lipsi.
În apendicita retrocecală se găsesc adesea simptome urinare (disurie, polakiurie, hematurie, retenţie de urină, dureri iradiate în testicul).
În apendicita pelviană (apendicele este situat în pelvis), durerile de început sunt în hipogastru.
Datorită localizării procesului în vecinătatea vezicii urinare, a organelor genitale şi a rectului, pot să apară: polakiurie, disurie, tenesme, metroragii (hemoragii genitale în afara menstruaţiei).
În apendicita subhepatică, apendicita evoluează ca o colecistită acută.
Această localizare este rară la adult şi mai frecventă la copii.
Durerea maximă este localizată în regiunea subhepatică.
Poate să apară subicterul iar febra este de intensitate mijlocie.
Învață să te menții sănătos: CLICK AICI.
Apendicita acută: evoluție
Apendicita acută este însoţită totdeauna de inflamaţia peritoneului.
Criza apendiculară poate evolua spontan către rezoluţie; în câteva ore sau în 1 -2 zile, simptomele cedează treptat şi totul reintră în ordine.
Alteori evoluţia se face după un interval de timp spre peritonita localizată sau generalizată.
Apendicita cu peritonită plastică („plastronul apendicular”) este o peritonită localizată, în care, în evoluţia unei apendicite nediagnosticate sau netratate la timp, apare o tumoră inflamatoare foarte sensibilă în fosa iliacă dreaptă, care poate evolua spre resorbţie sau spre abcedare (abces apendicular).
Apariţia abcesului apendicular necesită intervenţia chirurgicală, pentru a preveni deschiderea lui în marea cavitate peritoneală, cu peritonită generalizată secundară.
Peritonita generalizată de cauză apendiculară este datorită gangrenei sau perforaţiei apendicelui.
În acest caz durerea difuzează în întreg abdomenul, vărsăturile sunt frecvente, starea generală este gravă, pulsul este accelerat, febra creşte, apare oprirea tranzitului intestinal etc.
Apendicita acută este mai gravă la copil, perforaţia apendicelui întâlnindu-se în 50% din cazuri.
Durerile datorate apendicitei au drept caracteristică „intensitatea lor nocturnă”.
Oricare altă boală lasă copilul să doarmă noaptea, dar durerile datorate apendicitei îi împiedică somnul.
Vărsăturile sunt constante. Dintre toate bolile copilului, apendicita îl face să verse mai repede.
La bătrâni, apendicita acută este rară (între 50 şi 60 de ani se găsesc 1% apendicite acute).
Cea mai înaintată vârstă la care a apărut o criză de apendicită a fost de 93 de ani.
Apendicita la bătrâni se caracterizează prin slaba intensitate a tuturor simptomelor.
Pentru mai multe informații despre sănătate: CLICK AICI.
Apendicita acută: complicații
Complicaţiile apendicitei acute sunt: peritonita, abcesul ficatului, pleurezia purulentă, abcesul plămânului, ocluzia intestinală etc.
Apendicita acută: tratament
Tratamentul apendicitei acute este chirurgical, operaţia trebuind făcută de îndată ce s-a pus diagnosticul, indiferent de timpul care s-a scurs de la începutul crizei.
Intervenţia chirurgicală imediată este contraindicată în cazul „plastronului apendicular” constituit sau pe cale de constituire.
In acest caz se instituie tratamentul medical în scopul consolidării procesului natural de localizare şi de rezoluţie a focarului inflamator (se aplică pungă cu gheaţă şi se administrează antibiotice).
În acest timp bolnavul este ţinut sub observaţie, deoarece nu este exclusă apariţia în orice moment a unei complicaţii, care necesită intervenţia chirurgicală de urgenţă.
Tratamentul medical al plastronului apendicular constituie faza pregătitoare a intervenţiei chirurgicale, de îndată ce dispariţia focarului inflamator face posibilă îndepărtarea chirurgicală a apendicelui, fară riscuri.
Sursa: ,,Teologie si medicina pentru familie”, Dr. George Stan (o lucrare de mare valoare, pe care o recomand).
Învață să te menții sănătos: CLICK AICI.
VREAU SĂ TE ROG CEVA: Dacă ai găsit erori în acest articol, sau dacă apreciezi că sunt necesare înlocuiri sau completări, te rog să nu eziţi să mă anunţi. Părerea ta contează foarte mult pentru mine, în primul rând pentru că eşti cititorul meu, iar în al doilea rând pentru că mă va ajuta să îmbunătăţesc articolul, spre a-l face cât mai util pentru tine şi ceilalţi cititori. În josul paginii ai un formular pentru comentarii, unde îţi poţi expune părerea. Îţi mulţumesc şi aştept cu interes părerea ta!