Copilul meu are un comportament agresiv: loveste, musca, impinge. Ce e de facut?
Comportamentul agresiv in randul copiilor face parte din dezvoltarea acestora. Trebuie sa intelegem ca este o etapa din copilaria lor. Toti copiii vor trece prin aceste etape, etape ce ii vor ajuta sa se dezvolte armonios, daca vom fi alaturi de ei si vom proceda corespunzator.
Copiii mici actioneaza din impuls, motiv pentru care apar aceste reactii agresive: lovesc, musca, arunca, sparg etc. Acestia nu sunt capabili la varsta de 1-3 ani sa isi stapaneasca impulsurile, emotiile. Copiii nostri trebuie ajutati, invatati cum sa isi stapaneasca aceste emotii si cum sa procedeze, astfel incat pe viitor sa nu ne mai confruntam cu un astfel de comportament agresiv.
El incearca sa vada care sunt limitele parintilor, punand la incercare rabdarea acestora. Capriciile pot depasi foarte usor nivelul plansului si tipetelor, luand forma datului cu palma, muscatului si aruncatului cu obiecte.
Copilul meu are un comportament agresiv. Ce metoda sa aplic pentru a indrepta aceste reactii agresive ale copilului ?
Noi, parintii, trebuie sa actionam cu discernamant (cu calm), fiind absolut interzisa actionarea din impulsul maniei. Prin infatisarea noastra trebuie sa aratam ca ceea ce a facut este grav, astfel incat copilul sa intelega ca asa ceva este inadmisibil.
Nu trebuie neglijate faptele.
In continuare. metoda este oarecum simpla: arata-i tu cum trebuie sa se poarte. Daca, de exemplu te-a lovit, spune-i ca te doare si ca nu este frumos. Il rogi sa te mangaie in locul unde te-a lovit, totodata, aratandu-i cum sa te mangaie.
Trebuie sa fii ferm in ceea ce faci.
Repeta acest lucru ori de cate ori este nevoie.
Copilul tipic, peste o ora uita tot ceea ce l-am invatat si repeta comportamentul agresiv de mai devreme. La fel si noi, ca niste parinti iubitori si rabdatori, care vrem binele copilului, repetam comportamentul de mai devreme, numarul de repetari neavand o anumita limita.
Nu trebuie sa urmarim efecte imediate. Lucrurile bune, cu efecte pe termen lung, se obtin cu rabdare, treptat.
Telul nostru trebuie sa fie cresterea unei persoane demne, exemplu pentru societatea viciata a zilelor noastre.
Deci, rezultatul definitiv se vede atunci cand copilul va fi mare.
Nu am folosit intamplator cuvantul definitiv. La o anumita varsta este greu sa mai formam caractere.
Inchei acest articol cu un citat:
Trebuie sa fim consecventi in ceea ce facem si sa repetam ori de cate ori copilul reactioneaza implusiv. Reperul – nu e voie s-o bati pe mama- inlatura intr-o masura insemnata si problema capriciilor ce se dezvolta pe fondul relatiilor cu ceilalti copii. In familie trebuie respectata ierarhia adult-copil. Voi il pedepsiti, il chemati la ordine ( spuneti cum vreti asta nu are importanta), iar el inceaca sa se impotriveasca – si aceasta tentativa de impotrivire trebui neaparat reprimata, ca nu cumva odrasla, cand va creste si va prinde puteri, sa se ia intr-adevar la bataie cu voi. (Tatiana L. Sisova „Cand copilul nu asculta”)
Astept cu nerabdare comentarii !
VREAU SĂ TE ROG CEVA: Dacă ai găsit erori în acest articol, sau dacă apreciezi că sunt necesare înlocuiri sau completări, te rog să nu eziţi să mă anunţi. Părerea ta contează foarte mult pentru mine, în primul rând pentru că eşti cititorul meu, iar în al doilea rând pentru că mă va ajuta să îmbunătăţesc articolul, spre a-l face cât mai util pentru tine şi ceilalţi cititori. În josul paginii ai un formular pentru comentarii, unde îţi poţi expune părerea. Îţi mulţumesc şi aştept cu interes părerea ta!
