Boli ale globulelor albe
Leucopenia
Leucopenia constă în micșorarea numărului de leucocite sub cifra normală (sub 4.000 leucocite pe mm3).
Leucopenia se găsește în unele infecții bacteriene, virale sau infecții cu protozoare (febra tifoidă, rubeola, gripa, tuberculoza miliară, malaria etc.), în boli de sânge sau de organe hematopoietice (agranulocitoză, anemie pernicioasă etc.), în carențele alimentare etc.
Agranulocitoză
Agranulocitoză se caracterizează prin scăderea în sângele periferic a leucocitelor (sub valori de 2.000-3.000/mm3) și a granulocitelor neutrofile, care în formula leucocitară nu mai reprezintă decât 5-10%, restul fiind limfocite, monocite și eozinofile.
Cauze. Boala se datorează fie unei producții reduse, fie unei distrugeri exagerate a granulocitelor. În etiologia agranulocitozei apar factor chimici (benzen) și medicamentoși (piramidonul, fenilbutazona, sulfamidele, cloramfenicolul, penicilina, streptomicina, sărurile de aur etc.). La o parte redusă din bolnavi, agranulocitoză apare fără cauze certe.
Simptome. Datorită prăbușirii apărării celulare antimicrobiene, prin scăderea leucocitelor polinucleare neutrofile, apar ulcerații și necroze, în teritoriile care conțin în mod normal floră bacteriană, cum sunt cavitatea bucală, colonul, rectul.
Tratamentul are ca obiectiv principal înlăturarea cauzelor care au determinat apariția bolii. Astăzi, majoritatea bolnavilor se vindecă cu ajutorul antibioticelor și transfuziilor.
Limfocitoza infecțioasă acută
Limfocitoza infecțioasă acută este o boală infecțioasă benignă, provocată de un virus. Transmiterea bolii se face, probabil, prin picături Flügge, poarta de intrare fiind nazofaringiană.
Aspectul clinic este necaracteristic. Boala poate începe cu stare subfebrilă, tulburări digestive (scaune diareice, grețuri, vărsături, dureri abdominale), sau pot să apară simptome de infecție a căilor aeriene superioare.
În cursul bolii, în sângele periferic se constată leucocitoză accentuată, numărul globulelor albe putând crește până la 60.000-120.000/mm3, din care 65-95% sunt limfocite.
Boala are un prognostic favorabil, iar tratamentul este simptomatic (antitermice și sedative).
Mononucleoza infecțioasă
Mononucleoza infecțioasă este o boală infecțioasă determinată de un virus. Boala este răspândită pe întregul glob și apare sporadic sau în epidemii.
Simptome: febră neregulată, amigdalită, mărirea de volum a ganglionilor limfatici, mărirea de volum a splinei etc.
Examenul sângelui arată leucocitoză (între 10.000 și 20.000/mm3, uneori ajunge la 30.000-40.000/mm3). Neutrofilele sunt diminuate ca număr, dar crește numărul limfocitelor și al monocitelor, încât mononuclearele ajung de la 60 până la 90% din globulele albe.
Prognosticul bolii este de obicei favorabil.
Tratament. Se recomandă repaus la pat 10-14 zile. Se administrează antitermice și antiinflamatorii. Pentru suprainfecțiile bacteriene se administrează antibiotice.
Leucemiile acute
Leucemiile acute sunt boli neoplazice ale sistemului hematopoetic, caracterizate prin prezența în organismul bolnavului a unei populații de celule tinere, imature, anormale, a căror existență generează o boală cu evoluție gravă și rapidă spre deces, în 90% din cazuri până în 6 luni de la debutul bolii. Caracteristic bolii este celula neoplazică denumită celulă leucemică.
Incidența leucemiei acute variază cu vârsta: la copii între 1-5 ani întâlnim 4-5 cazuri la 100.000 de copii, la vârstele mai mari numai 1-2 cazuri la 100.000, pentru ca după vârsta de 50 de ani să întâlnim 5-6 cazuri la 100.000.
Etiologia leucemiilor, ca și a bolilor canceroase în general la om, este incertă.
Simptome. Invadarea progresivă a măduvei osoase cu celule leucemice, are drept consecință scăderea producției de eritrocite, granulocite și trombocite. Ca urmare a acestor tulburări, apar simptomele generale și anume:
- Sindromul anemic, care se manifestă prin: astenie, amețeli, palpații, dispnee de efort, paloare etc. Globulele roșii scad treptat, ajungând în câteva luni să fie sub 1.500.000/mm3, cu hemoglobină de 4-5 g/100 ml. sânge.
- Sindromul infecțios, consecință a scăderii granulocitelor și, în ultima fază, chiar a limfocitelor și monocitelor, se manifestă prin: febră, alterare gravă a stării generale, infecții supraadăugate ale căilor respiratorii, amigdalite acute supurate, ulcerații ale vălului palatin etc.
- Sindromul hemoragic, datorat scăderii numărului trombocitelor (10.000-15.000/mm3), se manifestă prin: hemoragii cutanate, gingivale, epistaxis grav și rebel la tratament, hemoptizii, melene etc. Sindromul hemoragic constituie de cele mai multe ori cauza de moarte a bolnavilor cu leucemie acută.
Tratamentul actual al leucemiilor acute a ameliorat prognosticul bolii.
Leucemia mieloidă cronică
Leucemia mieloidă cronică este întâlnită mai frecvent între 35 și 60 de ani.
Simptome: oboseală, pierdere în greutate, diminuarea poftei de mâncare, dureri osoase și dureri splenice, resimțite ca o jenă în hipocondrul stâng sau ca o durere mai profundă. Splina este mărită de volum, în unele cazuri ocupând întreg abdomenul.
Manifestările sanguine variază în raport cu stadiul bolii. Numărul leuocitelor crește peste 50.000/mm3, pentru ca în perioada de stare să fie în jur de 150.000/mm3, dar se pot întâlni și creșteri până la 250.000-500.000/ mm3 și chiar până la 1.000.000/mm3. Eritrocitele, la început normale, scad în perioada ultimă, putând ajunge la 1.500.000-2.000.000/mm3. Trombo- citele sunt crescute în perioada de debut (400.000-800.000/mm3), pentru ca în faza terminală să scadă sub 10.000/mm3, condiționând sindromul hemoragic grav.
Evoluția leucemiei mieloide cronice este de 2-3 ani, însă 22% din cazuri depășesc 5 ani de viață, iar un număr mic de cazuri ajung sau trec de 20 de ani.
Leucemia limfatică cronică
Leucemia limfatică cronică este mai puțin gravă decât leucemia mieloidă cronică și apare la o vârstă înaintată, predominând între 45 și 65 de ani, dar putând fi întâlnită până la vârstele cele mai înaintate.
Simptome. Începutul bolii este insidios, fiind marcat de mărirea de volum a maselor ganglionare (cervicale, axilare, inghinale) și a splinei, care însă nu ajunge la dimensiunile din leucemia mieloidă cronică. Hipertrofia ganglionară este în general simetrică, cu ganglioni moi, mobili, nedureroși. Numărul leucocitelor ajunge până la 100.000/mm3, iar procentul de limfocite este de 75-95%.
Evoluția bolii este mai lungă, durata de supraviețuire fiind considerată ca cea mai mare comparativ cu cea din alte leucemii. Se citează cazuri de supraviețuiri până la 30 de ani.
Sursa: ,,Teologie și medicină pentru familie”, Dr. George Stan (o lucrare de mare valoare, pe care o recomand).
VREAU SĂ TE ROG CEVA: Dacă ai găsit erori în acest articol, sau dacă apreciezi că sunt necesare înlocuiri sau completări, te rog să nu eziţi să mă anunţi. Părerea ta contează foarte mult pentru mine, în primul rând pentru că eşti cititorul meu, iar în al doilea rând pentru că mă va ajuta să îmbunătăţesc articolul, spre a-l face cât mai util pentru tine şi ceilalţi cititori. În josul paginii ai un formular pentru comentarii, unde îţi poţi expune părerea. Îţi mulţumesc şi aştept cu interes părerea ta!
