TULBURARE CU DEFICIT DE ATENTIE (ADD)/ – TULBURARE HIPERKINETICĂ CU DEFICIT DE ATENȚIE (ADHD)

Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție (ADHD) sau tulburarea cu deficit de atenție (ADD) cu hiperactivitate este un nou nume dat unui grup de tulburări ale unor mecanisme din sistemul nervos central. Nenumăratele denumiri pe care le-a avut această tulburare de-a lungul anilor coincid chiar cu criteriile care stau la baza diagnosticării ADHD sau ADD. In ediția a patra a Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disordres (DSM.IV), Asociația Americană de Psihiatrie decrie trei categorii diferite: ADHD- ADHD deficit de atenție, ADHD hiperkinetic-impulsiv și a treia categorie care este o combinație a celor două. Din dorința de a simplifica, noi vom folosi termenul de ADD care se referă la forma cu deficit de atenție fără hiperactivitate și ADHD pentru formele hiperactiv-impulsive și combinate.

Deși este, în primul rând, o tulburare în copilărie, ADD/ADHD poate apărea și la adulți. Specialiștii apreciază că opt milioane de adulți pot fi afectați, dar 80% din ei nu-și dau seama și specialiștii continuă să dezbată problema stabilirii momentului când copilul depășește faza simptomelor. Unele studii arată că la persoanele în vârstă apare un declin semnificativ al simptomelor de ADHD. Altele estimează că între 30 și 70% dintre copiii cu ADHD continuă, ca adulți, să aibă simptomele acestei boli. După părerea lui Russell Barkley, doctor în medicină, profesor de psihiatrie la Universitatea medicală din Carolina de Sud, ADHD este o tulburare mult mai complexă în cazul adulților. Se manifestă nu atât ca o problemă a incapacității de a fi atenți, ci ca o problemă de autocontrol. Fără acest autocontrol, capacitatea unui adult de a-și îndeplini sarcinile este afectată, astfel că sarcina trebuie nu doar îndeplinită, ci și planificată, organizată și plasată într-o perspectivă corectă. Starea poate duce la conflicte maritale, abuz de droguri și probleme financiare. De obicei, infidelitatea apare pentru că adulții cu ADHD se plictisesc repede de lucruri — inclusiv de soți.

Această tulburare provoacă o serie de probleme de învățare și de comportament, adesea dificile nu numai pentru persoana în cauză, dar și pentru întreaga familie. Deși copiii cu ADD/ADHD sunt catalogați ca având dizabilități de învățare, copilul este, de obicei, mediu sau peste medie inteligent și de o mare creativitate.

Factorii care au fost legați de dezvoltarea ADD/ADHD sunt ereditatea, anxietatea, alergiile, fumatul în timpul sarcinii, hiperinsulinemia, lipsa de oxigen la naștere, leziunile, stresul sau poluarea mediului, aditivii alimentari artificiali, infecțiile, intoxicația cu plumb și traumele prenatale. Cercetări recente arată că privitul la televizor prea multă vreme, din cauza imaginilor vizuale care se perindă prea repede, poate afecta dezvoltarea creierului și provoca simptome ADHD. Este adevărat, mai ales pentru primii doi, trei ani de viață.

În ultimii ani, s-a pus mult accent pe rolul dietei în ADD/ADHD. Multe persoane în această stare reacționează la unii conservanți, coloranți și solicilați din alimente. Aceste substanțe pot induce un dezechilibru chimic al creierului, producând deseori schimbări nedorite de comportament. O dietă săracă în proteine poate fi un Factor declanșator. Deși subiectul a fost dezbătut aprins zeci de ani, studiile au arătat clar că aditivii din alimente joacă un toi major în hiperactivitate.

Nu există nici un test care să arate că cineva are ADHD. Specialistul pune diagnosticul comparând trăsăturile de comportament ale persoanei cu un set de criterii stabilite. Aceste criterii sunt următoarele:
1. Persoana are fie șase simptome de deficit de atenție, fie șase simptome de hiperactivitate și impulsivitate.
Simptomele de deficit de atenție includ:
• Lipsă de atenție față de detalii și greșeli cauzate de lipsa de concentrare.
• Are probleme dacă trebuie să se concentreze asupra activităților întreprinse.
• Persoana pare să nu audă când i se vorbește. ‘
• Nu urmărește instrucțiunile și nu termină ce are de făcut.
•Are dificultăți în organizarea sarcinilor și a activităților.
• Evită, nu-i plac sau opune rezistență față de sarcinile care cer efort
mintal susținut.
• Pierde obiecte esențiale pentru îndeplinirea sarcinilor cerute de activități.
• Se lasă cu ușurință sustras de la activități.
• Uită de activitățile zilnice.
Simptome ale hiperactivității și impulsivității sunt:
• Neastâmpăr al mâinilor și al picioarelor sau agitație pe scaun
• Părăsește scaunul în timpul cât trebuie să stea jos.
• Copilul se simte neliniștit sau aleargă fără rost, se cațără excesiv
• Are dificultăți să ia parte la activități din timpul liber sau să se joace în liniște.
• Este „pe picior de plecare” sau acționează automat.
• Vorbește excesiv.’
• Dă răspunsul înainte de a se termina întrebarea.
• Are dificultăți să aștepte să-i vină rândul.
• întrerupe conversația sau se amestecă în activitățile altora.
2. Simptome care continuă timp de șase luni și care sunt mai fecvente și mai severe decât normal.
3. Simptome care provoacă prejudicii semnificative activității sociale, școlare sau de lucru.
oudiiiieu vviiii L/dlTIoC
4. Unele dereglări ocupaționale care apar în cel puțin două locuri, cum ar fi acasă, muncă sau școală.
5. Unele simptome de degradare care apar înainte de șapte ani.
6. Simptome care nu se datorează altor boli.

Copiii cu ADD șunt mai greu de diagnosticat decât cei cu ADHD, pentru că hiperactivitatea este mai evidentă decât lipsa de atenție. Oricum, temporizarea, dificultatea de a se concentra și incapacitatea de a începe sau termina un proiect sunt caracteristice bolii și pot avea efecte dăunătoare, care persistă până la vârsta adultă. ADHD conferă un comportament hiperactiv, neliniștit, nerăbdător și impulsiv.

În pofida acestor lucruri, copiii cu ADHD pot fi atenți și complet detașați, petrecând ore întregi când fac lucruri care îi interesează. Adulții cu ADHD par, în mod constant, dornici să facă și să termine ce au de făcut, dar adesea devin repede nerăbdători și au tendința să-și piardă firea repede. O formă combinată de ADD/ADHD poate fi mai periculoasă. Copiii cu acest tip de tulburare sunt adesea lipsiți de respect de sine, sunt nerăbdători, nu respectă regulile și acțiunile responsabile, sunt adesea lipsiți de tact, cred că au întotdeauna dreptate, nu vor să accepte schimbarea și se adaptează greu.

Din cauza creșterii uriașe a numărului de cazuri diagnosticate recent cu ADD și ADHD, mulți cercetători cred că este vorba de o diagnosticare în exces. Este dificil să pui un diagnostic exact, pentru că multe simptome apar la copiii normali, sănătoși și, de multe ori, durează toată copilăria. De fapt, mai mult de 60% dintre părinți își suspectează copiii că au ADD sau ADHD cât timp durează educarea acestora.

Ce este pur și simplu creativitate și nivel crescut de energie poate fi diagnosticat ca ADD sau ADHD. Diagnosticul de ADD/ADHD trebuie pus de un grup de specialiști experți în boală. E înțelept să ceri o a doua părere dacă un copil este diagnosticat cu ADD sau ADHD. Multă atenție la medicamente. Chiar dacă medicamentele sunt, cu siguranță, eficiente, un studiu publicat în Journal of the American Association (JAMA) este preocupat de siguranța acestora și de numărul în creștere de copii de doi până la patru ani care iau acum medicamente.

O abordare mai bună ar fi să se aibă în vedere măsuri nutriționale și de dietă.

Recomandări:

□ Includeți în dietă toate fructele și legumele (cu excepția celor care conțin salicilați, enumerate mai jos), plus pâine, cereale și biscuiți care conțin numai orez și ovăz.

□ Includeți în dietă pește de apă rece cum este tonul, somonul și heringul. Sunt surse bune de acid docosahexaenoic (DHA), un acid gras esențial vital pentru dezvoltarea creierului și adesea carent la cei care au ADD/ADHD.

□ Urmați o dietă bogată în proteine, așa cum se prescrie pentru hipoglicemie (vezi HIPOGLICEMIE, Partea a doua). Proteinele sunt necesare pentru suplimentarea aminoacizilor din organism. Unii cercetători au studiat asemănările dintre hipoglicemie și ADD/ADHD. Este posibil ca un mare număr dintre cei diagnosticați cu ADD/ADHD să aibă o hipoglicemie de fond. Simptomele seamănă și sunt greu de deosebit. O dietă săracă în carbohidrați și bogată în proteine, mai ales la micul dejun, va ajuta la reducerea simptomelor, dacă este vorba de hipoglicemie.

□ Asigurați-vă că le dați copiilor alimente cu carbohidrați complecși și renunțați la carbohidrații simpli. Carbohidrații complecși pot fi găsiți în legume proaspete, fructe proaspete^ fasole boabe și cereale complete. Toate acestea asigură fibrele alimentare și au doar o treime din caloriile care se găsesc în grăsimi și în carbohidrații simpli. Carbohidrații simpli ca glucoza, fructoza și galactoza se găsesc în toate formele de zaharuri, în unele sucuri și în cerealele rafinate și procesate (nu în cele integrale).

□ Limitați produsele lactate dacă observați schimbări de comportament după ce sunt consumate. Se știe că lactatele produc probleme comportamentale la unii suferinzi de ADHD/ADD.

□ Înlăturați din dietă toate formele de zahăr rafinat (carbohidrați simpli) și orice produs care îl conține. Eliminați alimentele nesănătoase și pe cele care conțin coloranți artificiali, arome, glutamat de monosodiu (MSG), drojdii sau conservanți; alimentele procesate sau preparate; alimentele care conțin salicilați. Acestea sunt migdalele, merele, caisele, toate bacele, cireșele, castraveții, fructele uscate, portocalele, piersicile, piperul, prunele, prunele uscate și roșiile. ‘

□ Nu consumați nici un aliment din următoarele: otet din cidru de mere, bacon, unt, bomboane, sosuri picante, ciocolată, brânză colorată, sos chili, porumb, șuncă, hot dogs, mezeluri, margarină, tocături, lapte, muștar, porc, salam, sare, sos soia, cârnați, ceai și faină.

□ Nu folosiți tablete antiacide, bomboane de tuse, parfum, pastile de gât sau pastă de dinți din comerț. Folosiți pastă de dinți de la magazinele naturiste.

□ Evitați băuturile carbogazoase, care conțin o mare cantitate de fosfați. Aditivii de fosfat pot fi răspunzători de hiperkinezie (activitate musculară exagerată).

□ Nivelul ridicat de fosfor și nivelul scăzut de calciu și magneziu (poate fi dovedit prin analiza firului de păr) pot indica o potențială hiperactivitate și posibile stări de leșin.

□ Carnea și grăsimile sunt bogate în fosfor.

□ Limitați timpul petrecut la televizor, video și jocuri electronice, precum și muzica zgomotoasă. încurajați activitățile fizice în aer liber sau activitățile care cresc creativitatea.

Sursa: ,,Nutriție și biotratamente″ de Phyllis A. Balch, o lucrare de mare valoare, pe care o recomand, reprezentând un „ghid complet pentru vindecarea fără medicamente, prin vitamine, minerale, plante și suplimente nutritive″. Îți poți achiziționa această lucrare de aici: link-3.