Să învățăm de la Soare
Odata, vantul cel rece s-a certat cu soarele, spunand ca el este mai puternic. S-au certat indelung si nu au putut sa cada la nicio intelegere. Deodata au vazut un om mergand calare pe un camp si au hotarat sa-si arate fiecare puterea lui.
Priveste, a spus vantul, cand voi navali asupra lui, intr-o clipa voi smulge imbracamintea de pe el. Si a inceput sa sufle mai tare. Cu cat batea vantul mai tare, cu atat mai mult isi infasura omul poalele caftanului, certand vantul, dar mergand tot mai departe si mai departe. Vantul s-a suparat si a inceput sa improaste pe om cu ploaie si zapada, dar omul a luat braul si s-a incins mai bine peste caftan. Atunci a vazut vantul ca nu a izbutit sa-i smulga haina.
Iar soarele a zambit. Ivindu-se de dupa nor, a uscat si a incalzit pamantul. L-a incalzit si pe sarmanul calator, care bucurandu-se de caldura si de soare, si-a scos caftanul si s-a asezat pe el.
„Nu recunosc alt semn al superiorităţii decât bunătatea”, Ludwig van Beethoven
VREAU SĂ TE ROG CEVA: Dacă ai găsit erori în acest articol, sau dacă apreciezi că sunt necesare înlocuiri sau completări, te rog să nu eziţi să mă anunţi. Părerea ta contează foarte mult pentru mine, în primul rând pentru că eşti cititorul meu, iar în al doilea rând pentru că mă va ajuta să îmbunătăţesc articolul, spre a-l face cât mai util pentru tine şi ceilalţi cititori. În josul paginii ai un formular pentru comentarii, unde îţi poţi expune părerea. Îţi mulţumesc şi aştept cu interes părerea ta!
