Grupele sanguine (grupele de sânge) și importanța lor
Dacă până la sfârșitul secolului al XIX-lea, transfuziile (introducerea în sistemul circulator al bolnavului a unei anumite cantități de sânge străin) provocau numeroase accidente, unele chiar mortale, de la începutul secolului al XX-lea, transfuziile au putut fi efectuate fără riscuri, datorită descoperirii grupelor sanguine.
Grupele sanguine reprezintă consecința prezenței pe membrana hematiilor (globulelor roșii) a unor antigene numite aglutinogene și a unor anticorpi plasmatici, care reacționează specific cu antigenele hematiilor și care sunt denumiți aglutinine. Aglutinogenele se notează cu literele romane A și B, iar aglutininele se notează cu literele grecești α (alfa) și β (beta). ’
Dacă ajung în contact aglutinogenele cu aglutininele de același tip, se produce aglutinarea hematiilor (adunarea în mici grămezi a hematiilor), urmată de hemoliză (distrugerea globulelor roșii). Pentru a nu se întâmpla acest lucru, trebuie ca aglutininele α (alfa) din plasmă să nu vină în contact cu hematiile care au pe suprafața lor aglutinogen A, ș.a.m.d. Deci, aglutinina α (alfa) reacționează specific cu aglutinogenul A, iar aglutinina β (beta) reacționează specific cu aglutinogenul B. De aceea, atunci când se face o transfuzie, trebuie avut în vedere ca în plasma primitorului să nu existe aglutinine care să reacționeze cu aglutinogenele de pe suprafața hematiilor donatorului.
În funcție de prezența aglutinogenelor și a aglutininelor, se diferențiază 4 grupe sanguine: O (I), A (II), B (III) și AB (IV).
După cum se vede în figura alăturată, numele grupei sanguine este dat de prezența sau absența aglutinogenului. Astfel, în grupa O (I) lipsește aglutinogenul de pe suprafața hematiilor, iar în plasmă se găsesc ambele aglutinine (alfa și beta); în grupa A (II) este prezent aglutinogenul A pe hematii, iar în plasmă se găsește aglutinina beta (β); în grupa B (III) este prezent aglutinogenul B pe hematii, iar în plasmă se găsește aglutinina α (alfa); în grupa AB (IV) sunt prezente ambele aglutinogene (A, B) pe hematii, iar în plasmă nu se găsește nici o aglutinină.
Persoanele din grupa O (I) pot da sânge tuturor celorlalte grupe, fiind considerate donatori universali, dar nu pot primi sânge decât de la cei din grupa O (I). Persoanele din grupa AB (IV) pot primi sânge de la toate celelalte grupe, fiind considerate primitori universali, dar nu pot da sânge decât celor din grupa AB (IV). Persoanele din grupa A (II) pot primi sânge de la grupele A (II) și O (I), iar persoanele din grupa B (III) pot primi sânge de la grupele B (III) și O (I), așa cum se vede în figura alăturată.
| Grupa sanguină | Poate dona la: | Poate primi de la: |
| 0(I) | toate grupele | 0(I) |
| A (II) | A (II) și AB (IV) | A (II) și 0 (I) |
| B (III) | B (III) și AB (IV) | B (III) și 0 (I) |
| AB (IV) | AB (IV) | toate grupele |
În afara aglutinogenelor amintite, pe hematii mai există multiple alte sisteme antigenice, dintre care cea mai mare atenție s-a acordat factorului Rh, denumit astfel pentru că a fost descoperit prima dată în sângele maimuței Macacus Rhesus.
Oamenii care au pe hematii antigenul (aglutinogenul) Rh sunt denumiți Rh. pozitivi și reprezintă 85% din populație, iar cei care nu au acest antigen sunt denumiți Rh. negativi și reprezintă 15% din populație.
În mod obișnuit în sânge nu există aglutinine anti-Rh. Apariția anticorpilor anti-Rh. se produce în două cazuri: în urma unei transfuzii cu sânge Rh.-pozitiv la o persoană Rh.-negativă, sau în cazul dezvoltării unei sarcini Rh.-pozitive Ia o mamă Rh.-negativă. De aceea pacienții Rh.-negativi trebuie să primească numai transfuzii de sânge Rh.-negativ, în timp ce la cei cu Rh.-pozitiv nu are nici o importanță dacă sângele transfuzat este Rh.-pozitiv sau negativ.
Așa cum spuneam, prezența factorului Rh. trebuie cunoscută și în caz de graviditate. Dacă mama este Rh.-negativă, iar tatăl tot Rh.-negativ, copiii vor fi Rh.-negativi, caz în care nu vor exista probleme din acest punct de vedere. În schimb, dacă mama este Rh.-negativă, iar tatăl Rh.-pozitiv, copiii vor fi Rh.-pozitivi sau negativi. În cazul in care copilul este Rh.-pozitiv, datorită leziunilor placentare ușoare care se produc în ultimele săptămâni ale sarcinii, o cantitate redusă de sânge fetal Rh.-pozitiv ajunge în circulația maternă și determină sinteza de anticorpi (aglutinine) anti-Rh. Acești anticorpi astfel formați în mama Rh.-negativă, la o nouă sarcină Rh.-pozitivă, pot străbate placenta provocând boala hemolitică la noul născut. De aceea, la femei Rh.-negative cu soțul Rh.-pozitiv, trebuie ca în timpul sarcinii să fie urmărită concentrația anticorpilor anti-Rh., pentru a se interveni atunci când creșterile devin amenințătoare pentru viața fătului. Din fericire, numai aproximativ 5% din femeile Rh.-negative care au sarcini cu feți Rh.-pozitivi ating în cursul sarcinii un titru de aglutinină anti-Rh. periculos.
Sursa: ,,Teologie si medicina pentru familie”, Dr. George Stan (o lucrare de mare valoare, pe care o recomand).
VREAU SĂ TE ROG CEVA: Dacă ai găsit erori în acest articol, sau dacă apreciezi că sunt necesare înlocuiri sau completări, te rog să nu eziţi să mă anunţi. Părerea ta contează foarte mult pentru mine, în primul rând pentru că eşti cititorul meu, iar în al doilea rând pentru că mă va ajuta să îmbunătăţesc articolul, spre a-l face cât mai util pentru tine şi ceilalţi cititori. În josul paginii ai un formular pentru comentarii, unde îţi poţi expune părerea. Îţi mulţumesc şi aştept cu interes părerea ta!
Dar o mama cu Rh negativ nu poate da naștere la un copil cu Rh negativ? Mulțumesc.
Dacă soțul are tot Rh negativ, copilul va avea Rh negativ.
Spuneati in articol ca mama cu Rh negativ si tata cu Rh pozitiv va da nastere unui copil cu Rh pozitiv. Eu am 0 negativ, tata B III pozitiv copilul are B III negativ.
Muțumesc pentru intervenție. Am corectat articolul in mod corespunzător.