Ce trebuie să știi despre sistemul muscular?
Sistemul muscular – Ansamblu al mușchilor cutanați și scheletici.
Mușchi cutanați (sau pieloși)
Sunt situați în epiderm și în țesutul subcutanat; prin contracție, împing pielea pe planurile pe care se sprijină provocând apariția de șanțuri și de cute. Mușchii cutanați ai capului provoacă diferite expresii ale feței care corespund diferitelor stări emotive și din această cauză sunt numiți și mușchi mimici sau mușchii expresiei faciale.
Mușchi scheletici
Sunt grupați în jurul diferitelor părți ale scheletului și prin contracția lor provoacă mișcarea segmentelor scheletice de care sunt prinși. De asemenea, contribuie la crearea formei diferitelor părți ale corpului. Li se asociază diferite structuri accesorii: lamine conjunctive de acoperire (fascii musculare), teci de acoperire a tendoanelor, pungi mucoase (care înlesnesc alunecarea diferitelor structuri). Se împart în mușchi ai capului și ai gâtului, ai trunchiului, ai extremităților.
Unele grupe de mușchi, ai capului și ai gâtului participă la formarea primului tract al căilor respiratorii, a tubului digestiv și a organelor senzoriale.
Mușchii trunchiului completează pereții cavității toracice și abdominale, fiind aplicați în cea mai mare parte pe suprafața externă a scheletului acestor structuri.
Mușchii extremităților leagă scheletul membrelor de scheletul axial și unesc diferite segmente ale membrelor.
Numărul total al mușchilor este de circa 400; numărul nu poate fi stabilit precis întrucât ar fi arbitrar să considerăm anumite structuri musculare drept mușchi de sine stătători sau părți ale unui mușchi învecinat.
Mușchii își primesc numele ținând cont de forma, de sediul sau de funcția lor.
Inervarea sistemului muscular depinde de nervii cranieni și de nervii spinali, fiind în marea majoritate a cazurilor sub controlul voinței.
Sistemul muscular, pe parcursul dezvoltării embrionare, derivă din mezoderm.
Musculatura scheletică a trunchiului își are originea în mezoderm care formează miotomi și din această cauză este numită musculatură miotomică. Miotomii se diferențiază de somite în a 4-a săptămână de viață intrauterină și, asemenea acestora, au o dispoziție metamerică. Însă, pe măsură ce dezvoltarea continuă, are loc o fuziune a miotomilor învecinați, pierzându-se dispoziția segmentară primitivă; la adult vor rămâne doar urme.
Majoritatea mușchilor capului, faringelui și laringelui derivă din mezodermul laminelor laterale, care rămâne comprimat între arcele branhiale și din această cauză este denumită și musculatură branhiomerică.
Mușchii membrelor derivă, probabil, din celule migrate din miotomi, care se diferențiază local în forma preexistentă a membrelor.
Mușchii cutanați își au originea din celulele mezodermului nesegmentat.
Sursa: ,,Dicționar medical ilustrat de la A la Z”, editura LITERA. Dicționarul se poate achiziționa de aici: link-5.
VREAU SĂ TE ROG CEVA: Dacă ai găsit erori în acest articol, sau dacă apreciezi că sunt necesare înlocuiri sau completări, te rog să nu eziţi să mă anunţi. Părerea ta contează foarte mult pentru mine, în primul rând pentru că eşti cititorul meu, iar în al doilea rând pentru că mă va ajuta să îmbunătăţesc articolul, spre a-l face cât mai util pentru tine şi ceilalţi cititori. În josul paginii ai un formular pentru comentarii, unde îţi poţi expune părerea. Îţi mulţumesc şi aştept cu interes părerea ta!
