Cum se manifestă dependența copiilor față de părinții lor? Dragostea, cel mai mare dar…

copil-dependenta-parinteNecesitățile emoționale ale copiilor după vârsta de trei ani

Copiii știu că nu au experiență și că sunt dependenți. Ei se bazează pe părinții lor pen­tru a-i îndruma, pentru a-i iubi și pentru a-i proteja. Îi urmăresc instinc­tiv pe părinții lor și se formează pe sine după aceștia. Astfel își dobân­desc propriile lor personalități, tăria de caracter, încrederea în sine și capacitatea de a face față problemelor. Ei învață în copilărie cum să fie cetățeni adulți, muncitori, parteneri de viață și părinți, toate acestea prin identificarea cu părinții lor.

Cel mai mare dar pe care îl pot oferi părinții copiilor

Cel mai mare dar pe care un copil îl poate primi din partea părinților este dragostea, aceasta putând fi exprimată în nenumărate feluri: o ex­presie facială care să arate mulțumire față de copil, demonstrații spon­tane de afecțiune fizică, plăcerea resimțită față de realizările copiilor, liniștirea copiilor atunci când aceștia sunt răniți sau speriați, controlul lor pentru a-i ține în siguranță și ajutorul oferit pentru a deveni persoa­ne responsabile, cu propriile lor idealuri.

Copiii își dobândesc încrederea în sine atunci când simt respectați ca ființe umane de către părinții și îngrijitorii lor. Această auto-asigurare îi ajută să se simtă confortabil față de sine și față de ceilalți oameni pentru tot restul vieții. Respectul din partea părinților este acela care îi învață pe copii să-și respecte la rândul lor părinții.

Învățând să fie bărbat sau femeie. Băieții și fetițele în vârstă de trei ani sunt foarte atenți la rolurile părinților lor. Un băiat simte că este desti­nul lui să fie un bărbat, astfel că în mod deosebit își urmărește tatăl- inte­resele acestuia, manierele, modul în care vorbește, preferințele, atitudinea față de muncă, relația cu soția și cu copiii, modul în care se înțelege cu alți bărbați. Nevoia unei fetițe de a avea un tată în acest moment al vieții nu este atât de evidentă la suprafață, însă este la fel de mare în sufletul ei. O parte dintre persoanele cu care va avea relații în timpul vieții ei vor fi bărbați. Ea află cum ar trebui să fie un bărbat în principal observându-și tatăl. Tipul de om de care în cele din urmă se va îndrăgosti și cu care se va căsători probabil că va reflecta într-un fel sau altul personalitatea și atitudinile tatălui ei: de exemplu, dacă acesta este dominant sau gentil, loial sau nu, infatuat sau plin de umor.

Personalitatea mamei va fi copiată în multe privințe de fata ei care o admiră. Felul în care mama se simte față de faptul că este femeie, soție, mamă și om al muncii va face o impresie puternică asupra fiicei ei. Felul în care se înțelege cu soțul ei va influența relațiile viitoare ale fiicei ei cu viitorul ei soț. Mama reprezintă prima dragoste adevărată a fiului ei. In modalități evidente sau subtile, acest lucru va determina care este idealul romantic al acestuia. Va influența nu numai eventuala alegere pe care o va face când se va căsători, dar și felul în care acesta se va înțelege cu ea.

De ce este important ca un copil să fie crescut de un bărbat și o femeie?

Doi părinți reprezintă cea mai bună situație. Dacă toate celelal­te lucruri ar fi la fel, copiii este preferabil să locuiască împreună cu doi părinți (unul dintre aceștia ar putea să fie un părinte vitreg) dacă aceștia se iubesc și se respectă. Doi părinți își pot oferi sprijin emoțional reci­proc. Ei își pot echilibra sau contracara reciproc grijile nejustificate și obsesiile pe care le au în legătură cu copiii lor. Copiii vor avea un exem­plu de relație între parteneri, iar acest lucru îi va ghida atunci când vor fi adulți.

Dacă părinții sunt de sex opus, copilul va cunoaște ambele sexe atât din punct de vedere realist cât și din punct de vedere idealist. Dacă nu, ar trebui făcute eforturi speciale pentru a le oferi copiilor o experiență cât mai amplă (pe cât este posibil) în acest sens).

Acest lucru nu înseamnă că un copil nu poate crește ajungând să fie cât se poate de normal cu un singur părinte; mulți dintre ei sunt în aceas­tă situație și se descurcă foarte bine. Dacă nu au tată, ei creează unul – în imaginația lor – din informațiile pe care și le amintesc, din ceea ce le-a spus mama și din însușirile care le plac atunci când le observă la bărbații pe care îi întâlnesc. Acest tătic „artificial” poate suplini destul de bine imaginea masculină de care ei au nevoie. în mod asemănător, un copil care nu are mamă își poate crea una din amintiri, povestirile de familie și relațiile cu alte femei. Cu siguranță ar fi o mare greșeală din partea unui părinte să se căsătorească la repezeală, cu o persoană nepotrivită, numai pentru a-i asigura unui copil un al doilea părinte.

Sursa: Dr. Spock – Ingrijirea copilului si a sugarului – Spock Benjamin

VREAU SĂ TE ROG CEVA: Dacă ai găsit erori în acest articol, sau dacă apreciezi că sunt necesare înlocuiri sau completări, te rog să nu eziţi să mă anunţi. Părerea ta contează foarte mult pentru mine, în primul rând pentru că eşti cititorul meu, iar în al doilea rând pentru că mă va ajuta să îmbunătăţesc articolul, spre a-l face cât mai util pentru tine şi ceilalţi cititori. În josul paginii ai un formular pentru comentarii, unde îţi poţi expune părerea. Îţi mulţumesc şi aştept cu interes părerea ta!

Maria Popa

Editor la Chibzuintza.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *