Tetanosul. Simptome, evoluție, complicații, tratament

Tetanosul este o boală infecţioasă acută provocată de bacilul tetanic (Clostridium tetani).

Acesta este un bacil anaerob, mobil, care are la un capăt un spor. Sporul se formează în condiţii nefavorabile, ca formă de rezistenţă, întrucât rezistenţa în mediu a bacilului tetanic este mică, în timp ce sporii sunt foarte rezistenţi în natură, putând persista la uscăciune şi adăpost de lumină ani de zile (în bălegar, praful străzilor, grădini, ogoare).

Dacă sunt expuşi la aer, umiditate şi lumină directă solară, sporii sunt distruşi în 18 zile. Sporii sunt rezistenţi la multe antiseptice, dar sunt sigur omorâţi prin căldură (prin autoclavare la 120° mor în 15 minute).

Bacilul tetanic se află în intestinul bovinelor, cailor, oilor şi al altor animale domestice (păsări etc.). Chiar şi unii oameni poartă bacili tetanici şi spori în intestin.

Sporii de bacili tetanici sunt foarte răspândiţi în natură (în pământ, praf, bălegar).

Ierbivorele hrănindu-se cu vegetale murdărite de pământ sau praf care conţin spori tetanici, pe de o parte multiplică bacilii tetanici în intestinul lor, iar pe de altă parte îi răspândesc pretutindeni prin dejecţiile lor, germenii supravieţuind pe sol sub formă de spori.

Tetanosul nu se transmite de la om la om (tetanosul nu este o boală contagioasă), iar imunitatea obţinută după boală este de obicei absentă sau slabă.

Tetanosul este răspândit pe tot globul, toate vârstele fiind receptive.

Bărbaţi sunt mai des afectaţi, iar după profesiune sunt afectaţi mai des agricultorii şi grădinarii, mai ales atunci când aceştia lucrează desculţi şi se rănesc la picioare.

Morbiditatea prin tetanos a scăzut în ţara noastră de la 6,2 cazuri/100.000 locuitori (în 1953), la 0,09 cazuri/100.000 locuitori (în 1991), datorită cuprinderii majorităţii populaţiei în programul de imunizare antitetanică.

Vaccinarea antitetanică începe de la vârsta de 3 luni şi se repetă ulterior.

Rezervorul de infecţie sunt animalele (bovine, cai, oi, etc.) şi omul, din intestinul cărora bacilii tetanici sunt eliminaţi prin fecale în mediul extern, unde sunt prezenţi sub formă de spori în pământ, praful străzilor şi drumurilor, bălegar etc.

O dată cu praful uscat, sporii tetanici sunt vehiculaţi de curenţii de aer, ajungând astfel în locuinţe, saloane de bolnavi etc.

Transmiterea tetanosului se face prin contact direct cu solul sau cu praful contaminat cu bacili tetanici sau cu spori.

Poarta de intrare în organism a bacililor tetanici sau a sporilor este orice plagă (rană) a tegumentului sau mucoaselor: plăgi traumatice, plăgi prin înţepare (spini, aşchii de lemn, cuie), plăgi prin accidente de circulaţie etc.

Uneori poarta de intrare este plaga uterină, infectată prin manopere murdare (avort criminal, naştere în condiţii murdare).

Plaga ombilicală la nou născut poate fi contaminată printr-o secţiune a cordonului cu instrumente nesterilizate sau prin aplicare de pansamente murdărite cu pământ. Teoretic, orice plagă murdărită cu pământ poate să fie tetanigenă (poate să fie urmată de tetanos).

Bacilii tetanici rămân cantonaţi (localizaţi) la poarta de intrare, unde se înmulţesc şi eliberează o neurotoxină, responsabilă de simptomatologia bolii. După toxina botulinică, toxina tetanică este cea mai puternică (doza letală pentru om este de 0,1-0,25 mg). Răspândirea toxinei tetanice spre sistemul nervos central se face predominant pe calea nervilor periferici.

Tetanosul: evoluție și simptome

Incubaţia este variabilă (3-30 zile), în funcţie de cantitatea de toxină eliberată de bacilii tetanici. Cu cât incubaţia este mai scurtă, cu atât severitatea bolii este mai mare.

Debutul tetanosului este marcat în majoritatea cazurilor prin trismus (bolnavul numai poate deschide gura deloc sau o deschide numai parţial cu eforturi penibile, din cauza contracturii muşchilor masticatori).

Trismusul este unul din primele simptome caracteristice ale tetanosului.

La nou-născut, tetanosul debutează cu „refuzul sânului” (copilul face spasm glotic la orice încercare de supt şi eliberează sânul ca să respire).

Perioada de stare a tetanosului urmează debutului bolii. În această perioadă se instalează contractura musculaturii scheletice, care interesează aproape întreaga musculatură a corpului: ceafa, trunchi, muşchii spatelui, ai abdomenului şi ai membrelor (lăsând puţin afectate extremităţile acestora).

Contractura musculaturii feţei dă o expresie caracteristică acesteia: fruntea încreţită, pleoapele pe jumătate închise şi colţurile gurii trase în sus şi în afară, dezgolind dinţii strânşi, dau un aspect de râs dureros, silit, râsul sardonic.

Pe acest fond de contractură, apar crize paroxistice de contracturi musculare, extrem de dureroase.

Ele apar brusc, fie spontan, fie pot fi provocate de excitaţiile cele mai variate: cutanate (o mică atingere), zgomot, lumină puternică, curenţi de aer.

De obicei sunt câteva paroxisme pe oră şi durează fiecare 1-3 secunde.

În timpul acestor crize, însoţite şi de spasme glotice şi ale musculaturii respiratorii, bolnavul se sufocă, se cianozează.

Din această cauză bolnavul este într-o permanentă stare de anxietate de teama repetării paroxismelor, care nu numai că-i produc durerii vii, dar îi ameninţă şi viaţa prin neputinţa de a respira, lucru de care bolnavul îşi dă bine seama, deoarece conştienţa bolnavului rămâne clară.

Crizele paroxistice de contracturi musculare sunt uneori atât de puternice, încât pot provoca rupturi musculare sau fracturi osoase.

Bolnavul este chinuit de sete, dar nu poate înghiţi apă, nici alimente, din cauza contracturii musculaturii faringiene.

Evoluţie. Tetanosul netratat evoluează frecvent letal. Cu tot arsenalul terapeutic existent astăzi, mortalitatea este mare (35-65%).

La nou-născuţi şi vârstnici, mortalitatea este de 80-100%, iar cele mai mari şanse de vindecare se întâlnesc la copiii mari şi la adulţii tineri.

Învață să te menții sănătos: CLICK AICI.

Tetanosul: complicații

În cursul bolii pot să apară: fracturi sau tasări vertebrale, osteoporoză şi deformaţii osoase, rupturi musculare, bronhopneumonii de suprainfecţie, de aspiraţie, spasm glotic, miocardite, tahicardie etc.

Tetanosul: tratament

Tratamentul tetanosului se face numai în spitale specializate, bine echipate, deoaece tratamentul este complex şi de durată.

Bolnavul trebuie aşezat într-o cameră liniştită, în semiobscuritate şi supravegheat permanent zi şi noapte.

Nu va fi lăsat singur niciodată.

Pentru neutralizarea toxinei circulante, încă nefixată pe celule, se administrează imunoglobulină antitetanică umană, pe cale intramusculară.

În lipsa imunoglobulinei umane, se administrează ser antitetanic (antitoxină). Eficienţa imunoglobulinei umane şi a serului antitetanic rămâne limitată, deoarece acţionează numai asupra toxinei tetanice circulante, nu şi asupra toxinei fixate pe ţesutul nervos.

Suprimarea focarului tetanigen se realizează prin toaleta chirurgicală a plăgii (îndepărtarea ţesuturilor devitalizate şi a corpilor străini), în vederea suprimării condiţiilor de anaerobioză, favorabile înmulţirii bacilului tetanic.

Tratamentul cu antibiotice urmăreşte atât sterilizarea focarului, cât şi tratamentul eventualelor suprainfecţii. Se recomandă penicilină timp de 7-10 zile, iar în caz de intoleranţă la penicilină, se foloseşte eritromicina, tetraciclină, ampicilina etc.

Citește mai multe despre sănătate: CLICK AICI.

Tetanosul: prevenire

Cea mai indicată măsură este vaccinarea antitetanică a întregii populaţii, începând de la vârsta de 3-9 luni (în funcţie de momentul campaniei de vaccinare). Vaccinarea antitetanică a întregii populaţii a facut din tetanos o boală total preventibilă.

Plăgile murdărite de pământ, praf, bălegar, plăgile conţinând corpi străini (bucăţi de lemn, ţepi de plante), plăgile prin înţepături profunde cu spini, aşchii, plăgile prin accidente de circulaţie ctc., pot fi infectate cu bacili tetanici. De aceea, orice plagă, indiferent de gravitatea ei, trebuie tratată de medic (îndepărtarea resturilor de pământ, de obiecte străine, de ţesuturi distruse şi necrozate şi dezinfectarea cu apă oxigenată).

În acest fel se suprimă condiţiile de anaerobioză, favorabile înmulţirii bacilului tetanic.

Bolnavul va primi penicilină sau tetraciclină timp de 7-10 zile.

Cei vaccinaţi vor primi o doză de rapel de anatoxină tetanică, iar cei nevaccinaţi vor primi concomitent ser antitetanic şi anatoxină tetanică.

Gravidele depistate nevaccinate, vor fi vaccinate antitetanic.

Sursa: ,,Teologie si medicina pentru familie”, Dr. George Stan (o lucrare de mare valoare, pe care o recomand).

Învață să te menții sănătos: CLICK AICI.