Otita externă acută. Cauze, simptome, evoluție, tratament
Otita externă acută reprezintă un proces inflamator care interesează tegumentele pavilionului şi conductului auditiv extern.
Otita externă poate îmbrăca o formă difuză (otita externă difuză) şi o formă localizată (otita externă furunculoasă).
Otita externă difuză, posibilă la toate vârstele, se întâlneşte cu maximum de frecvenţă la sugar şi copilul mic; poate fi uni- sau bilaterală.
Otita externă acută: cauze
Cauzele care pot determina apariţia unei otite externe la copii sunt: flora saprofită (streptococ, stafilococ, proteus etc.); ciuperci (Candida albicans etc.); agenţii patogeni ai unor boli infecţioase (streptococul hemolitic etc.).
Condiţiile favorizante infectării urechii externe a copilului sunt numeroase: fragilitatea tegumentelor de înveliş al urechii (în special la sugar şi copilul mic), lipsa de igienă sau igiena defectuoasă a urechii (introducerea în conduct a apei şi săpunului sau curăţirea cu băţul de chibrit neînvelit în vată sau cu un tampon de vată murdară), abuzul de picături în ureche etc.
Otita externă acută: simptome
Otita externă acută debutează de obicei insidios, primul simptom subiectiv care apare este pruritul, manifestat la sugar prin frecarea capului de pernă sau ducerea mâinii la ureche, iar la copil prin scărpinatul în ureche.
În perioada de stare apare otalgia (durere localizată la ureche) intensă, accentuată de tracţiunea pavilionului şi de mişcările de masticaţie, o scurgere (seroasă la început şi apoi purulentă) din canalul auditiv şi febră (variind între 37,5 şi 39°).
Otita externă acută: evoluție
Evoluţia otitei externe este cu atât mai lungă cu cât copilul este mai mic.
Dacă tratamentul este prompt şi corect, otita externă se poate vindeca în 10-15 zile.
Citește mai multe despre sănătate: CLICK AICI.
Otita externă acută: tratament
Tratamentul otitei externe difuze a copilului constă în primul rând într-o igienă locală şi generală riguroasă, realizată prin: aspiraţia secreţiilor, izolarea pereţilor conductului prin meşe de tifon sterile, băi generale (cu protecţia capului şi în special a urechilor), lenjerie curată de bumbac şi neapretată, alimentaţie corectă cu evitarea abuzului de dulciuri, grăsimi şi făinoase, vitaminoterapie (A, D, C) şi helioterapie (pentru tonificarea organismului).
Pentru prevenirea complicaţiilor septice, se administrează antibiotice, conform rezultatului antibiogramei.
La adult, otita externă difuză începe cu o senzaţie de arsură în conductul auditiv extern, însoţită curând de dureri locale, exagerate de mişcările masticaţiei şi de mobilizarea cartilajului pavilionului urechii.
Tratamentul constă în instilarea de alcool boricat soluţie 4%, de 2-3 ori pe zi, asociată cu aplicarea locală de mici comprese îmbibate în soluţie medicamentoasă, împreună cu tratamentul pe cale generală cu antibiotice.
Otita externă acută: prevenire
Profilaxia reinfectării urechii: se recomandă să nu se cureţe urechea cu obiecte improvizate (băţ de chibrit, scobitoare, ac de păr, agrafe etc.), care pot produce microleziuni ale tegumentului şi infecţia acestuia.
Sursa: ,,Teologie si medicina pentru familie”, Dr. George Stan (o lucrare de mare valoare, pe care o recomand).
Învață să te menții sănătos: CLICK AICI.
VREAU SĂ TE ROG CEVA: Dacă ai găsit erori în acest articol, sau dacă apreciezi că sunt necesare înlocuiri sau completări, te rog să nu eziţi să mă anunţi. Părerea ta contează foarte mult pentru mine, în primul rând pentru că eşti cititorul meu, iar în al doilea rând pentru că mă va ajuta să îmbunătăţesc articolul, spre a-l face cât mai util pentru tine şi ceilalţi cititori. În josul paginii ai un formular pentru comentarii, unde îţi poţi expune părerea. Îţi mulţumesc şi aştept cu interes părerea ta!
