ACUFENE – definiție

ACUFENE – Zgomote de diferite tipuri (bâzâituri, piuituri, fâșâituri), continue sau intermitente, cu intensități diferite, percepute de una sau de ambele urechi; apar din cauza unor procese patologice la urechea internă, nervul acustic sau structurile anatomice din vecinătatea lor. Uneori pot fi foarte supărătoare, cauzând veritabile dereglări psihice.

— ACUFENE SUBIECTIVE

Sunt mult mai frecvente și au la bază cauze mult mai variate decât cele obiective; sunt senzații sonore variate, generate de activități spontane sau patologice ale aparatului auditiv. Se clasifică în funcție de partea anatomică în care sunt localizate, de leziunea sau de boala care le provoacă.

Urechea externă

Disfuncțiile urechii externe privesc adesea blocarea canalului auditiv și apariția bâzâitului. Acesta, perceput în 50% din cazuri doar de una dintre urechi (unilateral),chiar și atunci când afecțiunea apare la ambele (bilateral), este însoțit de slăbirea auzului (hipoacuzie), de senzația de urechi înfundate și de impresia că propria voce răsună ca un ecou (autofonie). În aceste situații acufenele scad în intensitate când canalul auditiv a fost curățat, cu condiția să nu existe leziuni pe timpan.

Urechea medie

Provoacă acufene mai ales în cazurile de otită catarală, otită congestivă și stenoză a trompelor (trompele lui Eustachio se îngustează). Și în acest caz acufenele sunt însoțite de senzația de urechi înfundate, de hipoacuzie și autofonie.

Urechea internă

Aici apar acufenele cel mai frecvent de vreme ce organul auzului, cu structuri¬le sale osoase deosebit de fragile, se află aici, în interiorul labirintului format din- tr-un schelet osos și fibros foarte delicat. Așa cum unda sonoră (sau orice vibrație) transmisă din exterior prin urechea medie și prin fluidele din labirint se transformă în impuls nervos, tot astfel orice variație de presiune la nivelul lichidelor din labirint (influențate de variațiile presiunii sangvine) și oricare altă schimbare a structuriilor fizico-chimice generează impulsul anormale percepute de om sub form; unor semnale acustice. Și unele traumatisme pot provoca acufene la nivelul urechi interne – fie o leziune dată de schimbare; bruscă a presiunii atmosferice, la care ure chile sunt foarte sensibile, fie un traumetism extern ce afectează cutia craniană mai apoi urechea, fie, în fine, un traumtism cu efect negativ direct asupra aparetului auditiv.

Numeroase substanțe introduse în organism influențează negativ urechea internă și pot genera acufene – printre ele, chinina, salicilații, arsenicul și streptomicina. Abu¬zul de tutun și consumul excesiv de alcool pot da naștere unor nevrite localizate sau generalizate ce se manifestă adesea prin acufene. În bolile de ficat și în aproape toate bolile metabolismului substanțele toxice produse de organe bolnave, absorbite de organism, pot da naștere unui țiuit persistent. De multe ori însă, cauzele rămân ne-cunoscute. Deși putem identifica locul în care apare, tipul de sunet și caracteristicile lui, în ciuda analizelor de mare precizie nu putem determina cauzele sale primare, în aceste situații se consideră că acufenele provin din leziuni degenerative ale celule¬lor acustice, ale nervului acustic sau ale căilor și centrilor auditivi din sistemul nervos. Ipoteza că aceste leziuni ar fi cauzate de irigarea defectuoasă cu sânge, de degradarea vaselor capilare sau de creșterea viscozității sângelui nu este confirmată mereu. Terapiile cu medicamente care acționează asupra vaselor de sânge (vasodilatatoare) sau asupra sângelui (anticoagulare), prescrise adesea pentru acest tip de acufene, nu sunt mereu eficiente. În aceste situații, numeroase din păcate, se poate interveni cu medicamente simptomatice (care pot face să dispară simptomele), cum ar fi se- dative ale sistemului nervos care întrerup sau atenuează stimulul anormal.

— ACUFENE OBIECTIVE

Foarte rar întâlnite, aceste acufene se datorează zgomotelor efective, adesea perceptibile și de observatori din exterior. Se clasifică în patru categorii:

– de origine temporo-mandibulară, cauzate de articulația cu același nume care, aflându-se în apropierea urechii, lasă să se audă și cele mai imperceptibile scârțâituri ale sale;

– vestibulare (ale cavităților aparatului auditiv);

– musculare (date de contracțiile mușchilor gurii, faringelui și ai cutiei timpanului);

– vasculare (cele mai frecvente) ce depind de anomalii ale vaselor sangvine din apropierea urechilor; de cele mai multe ori sunt date de anevrisme (dilatări) ale carotidei, dar poate fi vorba și despre tumori ale venei jugulare sau despre alte malformații vasculare. Acufenele vasculare se aud intermitent, în ritmul pulsului (pulsatile).

Sursa: ,,Dicționar medical ilustrat de la A la Z”, editura LITERA. Dicționarul se poate achiziționa de aici: link-5.