Totul despre avortul spontan (pierderea sarcinii)!

avortul-spontan-pierderea-sarciniiAvorturile spontane sunt surprinzător de frecvente. Circa una din trei sarcini nu rezistă dincolo de săptămâna 20. (După săptămâna 20, o pierdere de sarcină este con­siderată deces infantil). Multe dintre ele au loc foarte de­vreme. Circa unu din patru embrioni implantați și care ar putea părea astfel în urma unui test de sarcină efectuat devreme nu supraviețuiește dincolo de săptămâna a șasea. (Patru săptămâni după ovulație; săptămânile de sarcină se socotesc în mod tradițional de la ultima menstruație a femeii). Asta se numește adesea sarcină chimică . Cu testele la domiciliu de acum, ca­pabile să detecteze o sarcină atât de devreme, tot mai multe femei au o pierdere timpurie de sarcină, în loc să creadă pur și simplu că le-a întârziat menstruația.

După șase sau șapte săptămâni, când inima fătului se poate vedea la ecografie, circa 15% dintre sarcini ajung să fie pierdute. Cea mai comună cauză, atât pentru avortul spontan timpuriu, cât și pentru cel petrecută mai târziu, este un embrion anormal din punct de vedere cromozomial, unul dintre motivele pentru care riscul de avort crește odată cu vârsta. După șase săptămâni, circa 10% dintre femeile însărcinate sub 30 de ani pierd sar­cina, 12% dintre cele între 30 și 34 de ani, 18% dintre cele între 35 și 39 de ani și 35% dintre cele între 40 și 44 de ani. Și vârsta tatălui este corelată cu riscul de avort spontan (pierdere de sarcină).

Cele mai multe pierderi de sarcina au loc în primul trimestru (primele douăsprezece săptămâni), în speciali înainte de săptămâna a zecea (pentru că, în mod uimitor, toate organele fetale s-au format deja). Așa că, dacă este să fie ceva în neregulă, se întâmplă destul de devreme. Primele săptămâni de sarcină înseamnă o serie de repere: primele șase săptămâni trecute cu bine; la ecografie vezi bătăile de inimă ale fătului cam prin săptămâna a șaptea; zece săptă­mâni trecute cu bine; ajungi cu bine în săptămâna a două­sprezecea. Dacă nu ai avut niciodată o pierdere de sarcină, acești pași ți se par de la sine înțeleși, pentru că nu îți dai seama că orice e posibil, în sens negativ. Într-un fel, asta este mai bine, pentru că nu-ți mai faci griji tot timpul. Dacă ai mai pierdut o sarcină înainte sau ai o anumită vârstă și îți dai seama de riscul crescut, primele luni de sarcină pot fi și mai apăsătoare psihologic decât faptul de a rămâne însărci­nată.

Cum să-ți dai seama de iminența unui avort spontan?

Petele de sânge — în cantități mici, de regulă, adesea de culoare maronie — sunt ceva obișnuit în primele luni de sarcină. Așa că de multe ori este dificil să știi când să începi să te îngrijorezi. Dacă începi să vezi sânge roșu, mai mult decât câteva pete, este mai probabil să fie un semn de avort spontan (deși nu tot timpul). Alte semne mai sunt: crampele moderate sau puternice, durerile de spate sau în­cetarea bruscă a simptomelor de sarcină. Însă, oricare dintre acestea fără sângerare, de regulă nu reprezintă o problemă. Dacă tu crezi că ai putea pierde sarcina, sună-ți medicul, care poate verifica dacă este deschis colul uterin și care îți poate face o ecografie pentru a vedea dacă sarcina este în continuare viabilă. De cele mai multe ori medicii nu pot face nimic pentru a opri un avort spontan în primul tri­mestru, odată declanșată. Dacă sarcina este mai înaintată, medicul îți va spune dacă se mai poate face ceva (cum ar fi să-ți coasă colul).

Orice semn de pierdere de sarcină poate să te sperie cu adevărat, așa că este probabil să fii superanxioasă dacă vezi vreo pată de sânge sau vreo sângerare. Distrage-ți atenția cât de mult posibil și vezi dacă sângerarea se înră­utățește. Dacă sarcina este foarte, foarte mică — la numai câteva zile după presupusa menstruație — poți face din nou un test de sarcină, iar acesta ți-ar putea indica dacă pierzi sarcina. Ceva mai târziu totuși, testul de sarcină va fi tot pozitiv, chiar dacă pierzi sarcina, pentru că nivelul de HCG continuă să fie suficient ridicat.

Dacă nu ești însărcinată de prea mult timp, este mai potrivit să fii acasă când pierzi sarcina, urmând să ai ceva ce pare și se simte drept o menstruație abundentă. Dacă sarcina are mai mult de șase săptămâni, trebuie să mergi la medic, pentru ca acesta să vadă dacă s-a eliminat com­plet. (Dacă nu, s-ar putea să fii nevoită să faci un chiuretaj, pentru a curăța uterul, deși uneori se poate recurge și la medicamente, ca misoprotolul). Chiar dacă sarcina nu este foarte înaintată, totuși e o idee bună să mergi la o con­sultație. Fie și numai pentru că poți să pui nenumăratele întrebări pe care probabil le ai. Dacă pierzi sarcina acasă, întreabă medicul dacă trebuie să păstrezi țesutul respectiv pentru analiză. Este o întrebare oribilă și probabil nu e ceva la care să-ți facă plăcere să te gândești, cu atât mai puțin să faci, dar mulți medici recomandă asta pentru a putea stabili cauza avortului spontan.

Să spunem că îți faci o ecografie pentru evaluarea sarcinii. Te poți aș­tepta la unul din cele două răspunsuri: da, îi bate inima și totul este în regulă; sau nu, nu apar bătăile de inimă și ai pierdut sarcina. Dar dacă vestea e proastă și nu apar bătăile de inimă, este probabil ca medicul să dorească să mai aștepte câteva zile sau chiar o săptămână și să re­pete ecografia, în ideea că s-ar putea să fie greșită data la care urmează să naști, iar sarcina de fapt să fie în re­gulă. Pregătește-te pentru trista posibilitate de a ajunge în pragul nebuniei fără să obții un răspuns clar timp de mai multe zile. Dacă ești sigură în privința datei de concepție, este probabil ca această sarcină să se fi sfârșit, dar este mai bine să fii sigură înainte de a programa un chiuretaj care va pune capăt sarcinii, chiar dacă nu ești pe cale să o pierzi. Dacă nu știi când ai ovulat, s-ar putea ca sarcina să nu fie atât de înaintată pe cât crezi tu, așa că merită să aștepți.

Multe femei care își monitorizează temperatura, con­tinuă să o facă și după ce testul de sarcină a fost pozitiv. După ovulație, temperatura este ridicată și uneori crește și mai mult la începutul sarcinii. Scăderea temperaturii poate fi un semn de pierdere de sarcină. Problema este că riști să te agiți dacă vezi o temperatură scăzută. Trebuie să te hotărăști dacă această informație în plus merită toată anxietatea.

Cum să faci față avortului spontan (pierderii de sarcină)?

Dacă ți se întâmplă ție un avort spontan (pierdere de sarcină), pune-ți în minte și scrie-ți în palmă: nu e vina mea. Rar se întâmplă ca o pierdere de sarcină să fie cauzată de ceva ce ai făcut. Și scrie chiar dedesubt și asta: șansele ca data viitoare să am o sarcină normală sunt foarte mari. Chiar și după două pierderi, multe femei au o sarcină sănătoasă data următoare, fără alte intervenții.

Reacțiile femeilor la pierderile de sarcină sunt întru câtva imprevizibile. Unele femei nu sunt foarte supărate și vor doar să depășească momentul. Dar, este ceva frecvent ca trăirile să fie foarte puternice. Ăsta e un mod nepotrivit de a spune că s-ar putea să te simți extrem de furioasă sau ex­trem de tristă. Iată încă ceva de notat în palmă: ai voie să te simți așa. Mai ales dacă încerci de multă vreme, pierderea poate fi și frustrantă, și tristă. Probabil că te-ai simțit așa de ușurată, că eforturile tale de a rămâne însărcinată s-au încheiat — gata cu grijile despre fertilitate! Și apoi bum, înapoi la vechea corvoadă de a încerca să rămâi gravidă și de a te întreba dacă vei rămâne vreodată.

Când pierzi sarcina, suferi ca atunci când ești în doliu. Fie și numai că-ți dai seama de asta îți poate fi de ajutor. S-ar putea să nu uiți niciodată că ai pierdut o sarcină, dar te poți vindeca. Multe studii arată că suferința se atenuează în timp, partea cea mai grea fiind primele maximum șase luni.

Probabil ai auzit că persoanele care fac doliu trec prin niște etape specifice într-o anumită ordine: negare, furie, negociere, depresie și acceptare. Psihologii știu acum că se poate să suferi într-un mod sănătos fără să mai parcurgi toate aceste etape sau multe dintre ele. De exemplu, multă lume acceptă realitatea destul de repede și nu toată lumea resimte furie. În mod surprinzător, cei care își reprimă trăi­rile se simt bine. Nu e neapărată nevoie să-ți exprimi fiecare emoție pe care o simți în legătură cu experiența respectivă. Unele studii arată chiar că persoanele care nu-și întrețin trăirile se simt mai bine pe termen lung. Nu există o sin­gură cale de a suferi după o pierdere.

Unul dintre cele mai grele lucruri legate de pierderea unei sarcini este să le spui celorlalți, în principal pentru că majoritatea dintre ei nu știu ce să spună și uneori rostesc clișee dureroase. „Nu-i nimic — poți oricând să faci altul.“ (Dar, te gândești tu, eu îl voiam pe acesta.) „Așa a vrut Dumnezeu.” (Poate, dar pare așa de nedrept.) „încă nu era un om? (Încă nu, dar ar fi putut fi și poate l-ai iubit deja.) „E mai bine așa — oricum nu era normal.” (Și asta este la fel de nedrept.) „Bine măcar că ai deja un copil.” (Da, dar îmi doream așa de mult încă unul.) „Au trecut atâtea săptă­mâni de-atunci — de ce mai plângi?” (Ai spune asta cuiva care a pierdut pe altcineva drag?) Oricât de insensibile ar fi aceste comentarii, oamenii le spun uneori pentru că nu știu ce altceva sâ spună. Sunt bine intenționați. Sigur, ori­cine spune așa ceva și nu e bine intenționat merită evitat cu orice preț.

Dar dacă soțul tău nu reacționează așa cum ți-ar plăcea? Mulți bărbați sunt stoici și doresc să fie tari ca stânca pentru soțiile lor, după pierderea unei sarcini. Alții nu vor decât să depășească momentul și să nu se mai gândească la această pierdere. Nu bărbații sunt cei care-și verifică ne­răbdători hârtia igienică ori de câte ori se duc la toaletă sau care văd sângele, însemnând că visul de a fi însărcinată s-a spulberat. Ei nu-și fac griji că au făcut ceva care a provocat pierderea sarcinii. Bărbații resimt suferința pierderii — era și copilul lor —, dar de cele mai multe ori nu o resimt așa de acut sau în același fel ca femeile. Spune-i ca vrei sa știi ce simte și spune-i cât ești de tristă. Sau dacă de-abia aștepți să depășești momentul, tot așa, spune-i și Iui.

Care sunt cauzele avortului spontan (pierderii de sarcină)?

Dacă ai pierdut o sarcină (avort spontan), fără îndoială că te vei întreba de ce. De cele mai multe ori, pierderile de sarcină sunt em­brioni anormali care pur și simplu nu au reușit să supravie­țuiască. Este extrem de improbabil ca pierderea de sarcină să fie cauzată de faptul că ți-ai luat în brațe celălalt copilaș, că ți-ai făcut prea multe griji sau că ai făcut exerciții fizice cu moderație. E adevărat că stresul sever poate duce la pierderea sarcinii. Dar este puțin probabil ca stresul obișnuit de la locul de muncă sau grijile referitoare la pier­derea sarcinii să ducă la asta.

Probabil că te întrebi dacă există vreun tratament care să te ajute. Este o întrebare foarte bună pentru medicul tău. Unii medici prescriu un tratament după o singură pierdere de sarcină, dar alții nu vor să intervină deloc până când femeia nu a suferit două sau chiar trei pierderi de sar­cină. Medicul tău poate avea în vedere unele dintre aceste tratamente:

  • Antibiotice (în special eritromicină), întrucât pierde­rile de sarcină sunt cauzate uneori de infecții.
  • Aspirină în doze mici (de copii), mai ales dacă ai o tulburare autoimună, cum ar fi lupus sau tiroidită. Însă consultă mai întâi medicul, căci există anumite îndoieli în legătură cu aspirina și malformațiile con­genitale.
  • Anlicoagulante ca heparina sau imunoglobulina administrată intravenos.
  • Operație pentru a corecta anomaliile uterine sau pentru a înlătura fibroamele uterine (doar dacă sunt toarte mari sau intruzive).
  • Suplimente eu progesteron. Acestea nu au efecte se­cundare cunoscute (câtă vreme sunt naturale și nu este vorba de progesteron de sinteza), deși unele cercetări au pus la îndoiala faptul ca acestea oferă vreun beneficiu real în timpul sarcinii.

Reîncercările

Din fericire, este foarte probabil să duci o sarcină la termen după o pierdere de sarcină (șanse de 87%, ceea ce nu di­feră prea mult de statisticile referitoare la riscul obișnuit de avort spontan). Și chiar dacă ai avut două pierderi de sarcină, ai șanse să duci la termen următoarea sarcină. Cât de curând ar trebui să încerci din nou să rămâi însărcinată și cum să-ți anticipezi ovulația depinde mult de momentul la care ai suferit pierderea de sarcină. Dacă ai pierdut-o la mai puțin de șase săptămâni, respectiv la cinci săptămâni, cel mai probabil organismul tău va resimți pierderea de sarcină ca pe o menstruație normală, deși poate mai abun­dentă. Pe parcursul următorului ciclu de după pierderea sarcinii îți poți monitoriza temperatura, poți folosi kituri de predicție a ovulației, poți folosi un dispozitiv de moni­torizare a fertilității ca de obicei. Un studiu a arătat chiar că șansele de concepție sunt mai mari pe parcursul ciclului de după o pierdere timpurie de sarcină.

Dacă sarcina era mai înaintată, dar tot în primul tri­mestru, este bine să aștepți o lună, și nu neapărat mai multe, înainte de a reîncerca. Medicii obișnuiau să reco­mande să aștepți trei sau chiar șase luni, dar de curând ei afirmă că poți încerca oricând te simți pregătită. Un studiu a constatat că au rămas însărcinate mai ales femeile care au încercat mai curând după o pierdere de sarcină. (Asta e va­labil mai ales în cazul femeilor mai mature, la care șase luni de așteptare făceau să crească riscul de pierdere de sarcină din cauza vârstei). Cea mai bună soluție este să aștepți o lună și să reîncerci după ce ai avut o menstruație normală. Organismul tău încă se acomodează pe parcursul ciclului ce urmează pierderii de sarcină. Multe femei obțin un re­zultat fals pozitiv cu dispozitivul de monitorizare a fertili­tății sau cu kitul de predicție a ovulației la numai o săptă­mână și ceva după pierderea de sarcină, probabil pentru că hormonul de sarcină HGC este similar din punct de vedere chimic cu LH (și păcălește kitul de predicție a ovulației sau face ca pe ecranul dispozitivului de monitorizare a ferti­lității să-ți apară un ou). Cu toate acestea, la prima men­struație după pierderea sarcinii, ar trebui să obții rezultate normale prin aceste metode.

Sursa: Ghid pentru femeia nerăbdătoare să devină mama”, de Jean M. Twenge, o lucrare de mare valoare, pe care o recomand, creată pentru a te îndruma „ce să faci când vrei să rămâi însărcinată și nu ai timp de pierdut” și pentru a te ajuta să depășești obstacolele ce apar în timpul sarcinii.

VREAU SĂ TE ROG CEVA: Dacă ai găsit erori în acest articol, sau dacă apreciezi că sunt necesare înlocuiri sau completări, te rog să nu eziţi să mă anunţi. Părerea ta contează foarte mult pentru mine, în primul rând pentru că eşti cititorul meu, iar în al doilea rând pentru că mă va ajuta să îmbunătăţesc articolul, spre a-l face cât mai util pentru tine şi ceilalţi cititori. În josul paginii ai un formular pentru comentarii, unde îţi poţi expune părerea. Îţi mulţumesc şi aştept cu interes părerea ta!

Ți-a plăcut acest articol? Abonează-te și la următoarele gratuit:
Adresa ta de email:

Ion Bogdan Popa

Român creștin ortodox, blogger la Chibzuintza.ro, tata a trei copii, pasionat de internet, optimist, .....

1 răspuns

  1. Florina spune:

    Uau, nu ma asteptam ca articolul acesta sa fie scris de un barbat! L-am citit cap-coada, e primul articol in care gasesc TOT ce cautam. Felicitari! O sa revin sa citesc si altele! Doamne-ajuta!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *