Spondilita anchilozantă. Cauze, evoluție, simptome, tratament

spondilita-anchilonzantaSpondilita anchilozantă este o boală reumatismală inflamatorie cu evo­luție progresivă, care afectează articulațiile sacro-iliace și ale coloanei ver­tebrale, cu tendință la anchiloză a coloanei vertebrale. Procesul inflamator începe la nivelul articulațiilor sacro-iliace și se extinde la cele ale coloanei vertebrale.

Incidența bolii variază în jur de 1%, fiind mai frecventă la bărbați decât la femei (raport 5/1).

Deși spondilita anchilozantă poate apărea la orice vârstă, este mai frec­ventă între 18 și 40 de ani (mai ales între 18 și 25 de ani).

Spondilita anchilozantă. Cauze

Cauza spondilitei anchilozante este necunoscută.

În etiologia spondilitei anchilozante a fost susținut rolul infecțiilor, dar până acum nu s-a dovedit res­ponsabilitatea nici unui germen, fie bacterian, fie viral. Se discută despre rolul unor factori favorizanți, ca frigul, umezeala, traumatisme minore ale coloanei vertebrale etc.

Nu poate fi trecut cu vederea factorul genetic, de­oarece s-a observat că spondilita anchilozantă este de 22 de ori mai răs­pândită printre rudele directe ale bolnavilor cu spondilită decât în restul populației.

Spondilita anchilozantă. Evoluție și simptome

Debutul simptomelor spondilitei anchilozante are loc între 20 și 30 de ani.

Primele simptome ale spondilitei anchilozante sunt reprezentate în aproximativ 80% din cazuri de durerea lomba­ră sau fesieră, care debutează insidios, este persistentă, se agravează după repaus prelungit și se ameliorează după exerciții fizice.

Durerea apare de regulă în partea a doua a nopții, trezind bolnavul din somn și se însoțește de redoare matinală. Durerea lombară sau fesieră este expresia afectării ar­ticulației sacroiliace.

Uneori durerii lombare i se asociază o nevralgie sciatică, uneori unila­terală, alteori bilaterală, cu iradiere pe fața posterioară a coapselor, fără să depășească genunchiul.

Mai rar (în 20-30% din cazuri) debutul spondilitei anchilozante îl constituie durerile la nivelul articulațiilor periferice (șold. genunchi, umeri, glezne) sau durerile intercoslale, determinate de afectarea articulației costovertebrale.

promotiile-saptamanii-la-emag

Tusea, strănutul sau chiar inspirația profundă pot exacerba durerile toracice.

Coloana vertebrală este rigidă, flexia anterioară sau laterală limitată, iar lordoza lombară pare dispărută.

Manifestările generale din această perioadă sunt. pierdere în greutate, paloarea tegumentelor, oboseală, uneori subfebrilitate.

Perioada de stare a spondilitei anchilozante. După o evoluție de câțiva ani a simptomelor descrise mai sus, durerile și limitarea mișcărilor coloanei vertebrale se extind la noi regiuni și cuprind până la urmă întreaga coloană vertebrală.

Simptomul dominant este durerea, care cuprinde întreaga coloană, es­te mai intensă, aproape permanentă și nu permite decât mișcări reduse ale coloanei.

Rigiditatea vertebrală cuprinde întreaga coloană, care apare de­formată, mai frecvent sub forma unei cifoze cervicale și dorsale fixe, mai rar sub forma unui spate plat, cu ștergerea curburilor cervicale și dorsale.

Bolnavii de spondilită anchilozantă apar rigizi, mersul se face cu corpul fix și deseori întoarcerea ca­pului este limitată sau dispărută.

Afectarea articulațiilor costovertebrale determină atât dureri toracice cât și diminuarea expansiunii cutiei toracice.

Cu timpul, acest proces du­ce la dispneea de efort.

Destul de frecvent, sunt cuprinse într-un proces de artrită cu caracter distructiv, invalidant, și articulațiile centurilor (șold, umăr).

Prinderea articulațiilor coxo-femurale prezintă un risc maxim de invaliditate, mersul devenind aproape imposibil.

Bolnavul de spondilită anchilozantă se mișcă ca un bloc, cu pași mici și rigizi, atât cât permit mișcările capului femural. De obicei ei merg cu cârje și balansează corpul între ele.

Stadiul terminal al spondilitei anchilozante. După un număr variabil de ani, coloana vertebrală se anchilozează complet. Coloana toracică se fixează în cifoză sau rectitu­dine, în timp ce articulațiile centurilor sau periferice (genunchi, glezne, pumni) se anchilozează și ele.

În aproximativ 25% din cazuri, boala se poate opri spontan într-unul din stadiile menționate.

Spondilita anchilozantă. Examene de laborator

VSH este crescută în fazele evolutive ale bolii, dar nu se întâlnesc valori normale nici în fazele de acalmie.

Examenul radiologic al bazinului și coloanei vertebrale arată semne caracteristice. Primele modificări radiologice apar la nivelul articulațiillor sacro-iliace deoarece, aproape invariabil, acestea sunt primele interesate.

Modificările sacro-iliace pot fi prezente chiar la bolnavii fără durere, sau la cei cu manifestări articulare periferice.

La nivelul coloanei vertebrale, radiografia pune în evidență decalcifie­rea corpilor vertebrali. Radiografia de față a coloanei dorsolombare arată o imagine în „tulpină de bambus”, cu subțieri la nivelul ecuatorului vertebral și cu îngroșări la nivelul discurilor intervertebrale. La acest ultim nivel se văd benzi osoase, care unesc, la limita discului, vertebrele. Aceste benzi (punți) osoase poartă numele de sindesmofite și ele apar de obicei după o evoluție de 4-5 ani.

Evoluție. Spondilita anchilozantă are o evoluție îndelungată, cu exacer­bări și remisiuni spontane sau terapeutice. La stadiul final, cu anchiloza ar­ticulațiilor, se ajunge cam în 10 ani de evoluție.

Cu mijloacele terapeutice actuale, majoritatea bolnavilor pot avea o existență activă; aproximativ 10% sunt însă marcați de infirmitate.

Prognostic. Prezența manifestărilor extraarticulare ca irita acută (infla­mația irisului), sau o evoluție rezistentă la tratament, întunecă prognosti­cul bolii.

Spondilita anchilozantă. Tratament

Tratamentul pentru spondilită anchilozantă urmărește combaterea sau calmarea durerii, stingerea sau atenuarea proceselor inflamatorii, menținerea mobilității coloanei verte­brale și prevenirea deformărilor coloanei vertebrale sau invalidității pro­duse de atingerile articulare periferice.

Măsuri generale. Repausul la pat este recomandat numai în timpul du­rerilor intense; în rest, se recomandă gimnastică medicală, hidroterapie și practicarea unor sporturi ca înotul, pentru a combate rigiditatea coloanei vertebrale și a cuștii toracice.

Dieta va fi normocalorică și în caz de anemie adaos de fier.

Tratamentul medicamentos. Aspirina este puțin eficace în combaterea durerii. Spre deosebire de poliartrita reumatoidă, în tratamentul spondilitei anchilozante nici antimalaricele și sărurile de aur nu se dovedesc utile.

Antiinflamatoriile nesteroidiene ocupă o poziție centrală în terapia aces­tei boli. Dintre acestea, eficacitatea cea mai mare o au: fenilbutazona, indometacinul, diclofenacul, naproxenul, piroxicamul.

În formele severe, rapid evolutive, pot fi folosite doze moderate de prednison.

În formele invalidante se recomandă tratament ortopedic și chirurgical.

Învață să te menții sănatos: CLICK AICI.

Spondilita anchilozantă – VIDEO

Surse inspiratie:
– ,,Teologie si medicina pentru familie”, Dr. George Stan (o lucrate de mare valoare, pe care o recomand);
– Internet.

Învață să te menții sănatos: CLICK AICI.

VREAU SĂ TE ROG CEVA: Dacă ai găsit erori în acest articol, sau dacă apreciezi că sunt necesare înlocuiri sau completări, te rog să nu eziţi să mă anunţi. Părerea ta contează foarte mult pentru mine, în primul rând pentru că eşti cititorul meu, iar în al doilea rând pentru că mă va ajuta să îmbunătăţesc articolul, spre a-l face cât mai util pentru tine şi ceilalţi cititori. În josul paginii ai un formular pentru comentarii, unde îţi poţi expune părerea. Îţi mulţumesc şi aştept cu interes părerea ta!

Ți-a plăcut acest articol? Abonează-te și la următoarele gratuit:
Adresa ta de email:

Ion Bogdan Popa

Român creștin ortodox, blogger la Chibzuintza.ro, tata a trei copii, pasionat de internet, optimist, .....

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *