Ochiul. Globul ocular. Organele anexe ale globului ocular

 

Ochiul-Globul-ocularOchiul sau organul văzului este alcătuit din globul ocular și organele anexe ale acestuia.

Globul ocular

Globul ocular are o formă relativ sferică, cu diametrele de aproximativ 24 mm., greutatea de 6-8 g. și este situat în partea anterioară a orbitei.

Globul ocular este alcătuit dintr-un perete format din trei straturi su­prapuse și din medii transparente, care sunt cuprinse în interiorul globu­lui ocular.

Cele trei straturi suprapuse care formează peretele, sunt, din afară înăuntru:

  • stratul fibros sau extern;
  • stratul vascular, numit și uvee;
  • stratul nervos, retina.

În interiorul globului ocular sunt cuprinse: umoarea apoasă, cristalinul și corpul vitros, care alcătuiesc mediile transparente și care, împreună cu corneea, reprezintă sistemul optic al ochiului.

Stratul fibros sau extern are rolul de a forma un înveliș protector al glo­bului ocular. El este format din două porțiuni distincte: sclera (sclerotica) și corneea. Stratul fibros este opac în cele cinci șesimi posterioare ale glo­bului ocular, constituind sclera și transparent în șesimea anterioară a glo­bului, constituind corneea, prin care razele luminoase pătrund în interior, având un rol optic însemnat.

Sclera este formată dintr-un țesut fibros dens, este dură și inextensibilă la adult, are o culoare albă-sidefie și nu poate fi străbătută de razele luminoase.

Corneea nu are vase sanguine și se hrănește prin lichidele spațiilor la­cunare din interiorul său.

Stratul vascular, numit și uvee, formează stratul mijlociu al peretelui globului ocular. Este intens vascularizat și bogat în celule pigmentare de culoare închisă. Stratul vascular (uveea) este format din trei părți: irisul, corpul ciliar și coroida.

Irisul formează partea anterioară a uveei, fiind situat înapoia corneei și înaintea cristalinului, delimitând astfel camera anterioară. Irisul este situ­at ca un diafragm înaintea cristalinului și prezintă în centru un orificiu ro­tund, regulat, numit pupilă. Diafragmul irian dozează cantitatea de lumină care pătrunde în interiorul ochiului prin reflexul fotomotor pupilarDi­ametrul irisului este de 12 mm., iar al pupilei de 3-5 mm. Pupila își poate micșora sau mări diametrul în raport cu intensitatea luminoasă (la lumină puternică diametrul se micșorează, la întuneric se mărește). Micșorarea di­ametrului pupilei se numește mioză, iar mărirea diametrului pupilei se numește midriază. Contracția și dilatarea pupilei se produc reflex. În comă pupila se micșorează, iar la durere, emoție puternică și în momentul morții se mărește. Irisul conține celule încărcate cu pigment, care dau culoarea irisului ce diferă de la persoană la persoană.

Corpul ciliar reprezintă partea mijlocie a uveei, cuprinsă între coroidă înapoi și iris înainte. Corpul ciliar are o formă triunghiulară și este alcătuit din procesele ciliare și mușchiul ciliar.

Procesele ciliare sunt formate din țesut conjunctiv lax și 70-80 de ghe­muri vasculare, cu rol în producerea umorii apoase.

Mușchiul ciliar (mușchiul acomodației) este format din fibre musculare netede, cu rol în actul de acomodare.

Coroida este partea posterioară a tunicii medii și se întinde de la orifi­ciul de pătrundere a nervului optic în glob, până la corpul ciliar. Este un strat bogat vascularizat și intens pigmentat, formând astfel ecranul optic al ochiului. Prin bogăția sa în vase sanguine, are un rol important în nutriția globului ocular.

Tunica internă, numita și tunica nervoasă sau retina, formează stratul intern al peretelui globului ocular. Celulele specializate de la nivelul retinci permit recepționarea excitațiilor luminoase și transmiterea lor către centrul cortical vizual. Retina se continuă cu nervul optic.

Retina poate fi divizată în retina vizuala (sau optică) și retina oarba (ca­re nu îndeplinește funcții fotoreceptoare). Limita dintre acestea este dată de o zonă festonată, numită „ora serrata”.

Retina optică sau vizuală ocupă toată partea posterioară a feței interioa­re a globului ocular, fiind situată între coroidă și corpul vitros.

În partea posterioară a retinei vizuale, pe fața ei interioară, se află două regiuni distincte: macula Iutea (sau pata galbenă) și papila nervului optic. Macula Iutea prezintă în centru o depresiune numită fovea centrala, care conține numai celule cu conuri, este lipsită de vase sanguine și funcțional reprezintă zona vederii clare, diurne.

Papila optică, situată în vecinătatea maculei, este regiunea prin care fi­brele nervului optic părăsesc retina.

Retina are o structură complexă, adaptată funcției fotoreceptoare și este alcătuită din 10 straturi microscopice.

Stratul cel mai extern situat sub coroidă, este format din celule pig­mentare, dispuse pe un singur rând și încărcate cu un pigment de culoare brun-închisă. Celulele pigmentare trimit prelungiri protoplasmatice în ju­rul fiecărui con și bastonaș, formând câte o cameră obscură în jurul acesto­ra. Când ochiul este expus la lumină, pigmentul coboară în prelungiri, iar în lipsa luminii, trece în corpul celulei.

Partea fotoreceptoare a retinei este formată din înlănțuirea a trei tipuri de neuroni (celule nervoase) formând așa-numitele straturi nervoase ale retinei:

  • stratul celulelor senzoriale, cu conuri și bastonașe, este situat perife­ric, spre stratul pigmentar;
  • stratul celulelor bipolare;
  • stratul ganglionar, cel mai intern (spre corpul vitros) este format din neuroni multipolari, ai căror axoni părăsesc globul ocular după ce străbat coroidă și sclerotica, formând nervul optic.

Celulele vizuale cu conuri și bastonașe, sunt denumite astfel, deoarece celula cu bastonaș este formată din corpul celulei și dintr-o prelungire pe­riferică sau bastonașul, iar celula cu con este formată din corpul celulei și dintr-o prelungire periferică de formă conică. Bastonașul conține o substan­ță fotosensibilă numită rodopsina, iar conul conține o substanță fotosensibilă numită iodopsina. Sinteza rodopsinei necesită prezența vitaminei A.

Celulele cu conuri și bastonașe (receptorii vizuali) sunt inegal răspân­dite în retină și anume: la nivelul foveei centrale se găsesc numai celule cu conuri, în alte regiuni proporția dintre conuri și bastonașe este egală, iar la periferia retinei predomină bastonașele.

Celulele cu conuri sunt răspunzătoare de vederea în lumină puternică și de perceperea culorii obiectelor.

Celulele cu bastonaș sunt foarte sensibile la lumină, fiind receptorii ve­derii nocturne, dar nu pot furniza detalii asupra obiectelor și nici asupra culorii lor.

In structura retinei sunt aproximativ 125-130 milioane de celule vizuale cu bastonașe și 5-7 milioane de celule cu conuri.

Conținutul globului ocular

Globul ocular conține o serie de medii transparente și refringente ca­re permit trecerea razelor luminoase și pe care în același timp le răsfrâng, încât imaginile să se formeze pe retină. Aceste medii sunt reprezentate de: cristalin, umoarea apoasă și corpul vitros.

Cristalinul este o lentilă biconvexă și este situat înapoia irisului și pupilei și înaintea corpului vitros. Are grosimea de 5 mm. și diametrul de 9 mm.

Cristalinul este un mediu refringent, fiind complet transparent. Sub ac­țiunea mușchiului ciliar, cristalinul își modifică raza de curbură a suprafe­ței sale, constituind astfel principalul organ al acomodației.

Cristalinul subîmparte cavitatea globului ocular într-o cameră anteri­oară, cuprinsă între cristalin și comee, în care se află umoarea apoasă și o cameră posterioară, cuprinsă între cristalin și retină, în care se găsește corpul vitros. Camera anterioară este subîmpărțită prin iris în două com­partimente care comunică între ele prin pupilă.

Umoarea apoasă este un lichid transparent secretat de procesele ciliare, iar corpul vitros este o substanță gelatinoasă, omogenă și transparentă, care ocupă camera posterioară a globului ocular dintre cristalin și retină, având rol în menținerea formei globului ocular.

Lichidele din interiorul globului ocular (umoarea apoasă și sângele din sistemul vascular uveal) exercită asupra pereților globului o presiune sau tensiune intraoculară, care în mod normal este de aproximativ 20 mm. Hg.

Anexele globului ocular

Anexele globului ocular asigură motilitatea și protecția globului ocular și sunt reprezentate de:

  • Cavitatea orbitară, comparată cu o piramidă patruunghiulară, este formată din patru pereți, un vârf și o bază. Conținutul orbitei este reprezen­tat de globul ocular, mușchi, vase, nervi și țesut celulo-adipos.
  • Pleoapele sunt două plici musculo-cutanate, mobile, așezate la ba­za orbitei, în fața globului ocular pe care îl acoperă sau îl descoperă. Ele îl protejează contra agenților externi și contra unei lumini prea puternice. Sunt două pleoape: una superioară și alta inferioară. Pleoapele au câte o margine liberă, în care sunt implantați peri sau cili (genele), prevăzuți cu glande sebacee. Spațiul cuprins între marginea liberă a pleoapelor poartă numele de fantă palpebrală. Când pleoapele sunt închise, în somn, ele își alipesc perfect marginile lor libere închizând complet sacul conjunctival, reținând lacrimile, iar fanta palpebrală este redusă la o simplă dungă.

Marginea liberă a pleoapelor este împărțită printr-o mică proeminență numită papila lacrimală în două porțiuni inegale: una mare externă, nu­mită porțiunea ciliară, pe care sunt implantați cili (genele) și una mică in­ternă, numită porțiunea lacrimală, care nu are cili și în grosimea căreia se găsesc canaliculii lacrimali.

  • Conjunctiva este o membrană mucoasă, subțire și transparentă, care învelește fața posterioară a pleoapelor și, trecând pe fața anterioară a glo­bului ocular, învelește sclerotica și se continuă cu epiteliul anterior al cor­neei. La marginea liberă a pleoapelor, conjunctiva palpebrală se continuă cu pielea. Funcția esențială a conjunctivei este cea de protecție.
  • Aparatul lacrimal este format din glanda lacrimală și căile lacrima­le. Glanda lacrimală este situată în partea superioară, anterioară și laterală a tavanului orbitei, iar căile lacrimale sunt formate din canalele lacrimale, sacul lacrimal și canalul nazolacrimal. Canalul nazolacrimal transportă la­crimile în fosele nazale.

Lacrimile asigură transparența și integritatea corneei, favorizează alu­necarea pleoapelor în mișcarea de clipit și îndepărtarea impurităților de pe suprafața corneei, umezește mucoasa nazală și prin aceasta a aerului inspi­rat. De asemenea, lacrimile au un rol bactericid datorită conținutului în lizozim și au un rol în mimică.

  • Mușchii globului ocular sunt mușchi striați, în număr de șase: patru mușchi drepți și doi oblici. Acțiunea izolată sau combinată a acestor muș­chi, face posibilă mișcarea globului ocular în toate direcțiile.
  • Sprâncenele: două proeminențe curbe având peri, situate deasupra or­bitelor, având rolul de a împiedica scurgerea sudorii pe globul ocular.

Sursa: ,,Teologie și medicină pentru familie, de Dr. George Stan, o lucrare de mare valoare, pe care o recomand.

VREAU SĂ TE ROG CEVA: Dacă ai găsit erori în acest articol, sau dacă apreciezi că sunt necesare înlocuiri sau completări, te rog să nu eziţi să mă anunţi. Părerea ta contează foarte mult pentru mine, în primul rând pentru că eşti cititorul meu, iar în al doilea rând pentru că mă va ajuta să îmbunătăţesc articolul, spre a-l face cât mai util pentru tine şi ceilalţi cititori. În josul paginii ai un formular pentru comentarii, unde îţi poţi expune părerea. Îţi mulţumesc şi aştept cu interes părerea ta!

Ți-a plăcut acest articol? Abonează-te și la următoarele gratuit:
Adresa ta de email:

Ion Bogdan Popa

Român creștin ortodox, blogger la Chibzuintza.ro, tata a trei copii, pasionat de internet, optimist, .....

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *