Mycoplasma și pneumonia cu mycoplasmă


 

mycoplasmaMYCOPLASMA – Constituie singurul gen al familiei Micoplasmataceae, ordinul Mycoplasmatales. Cuprinde 15 specii cunoscute. Nu este nici virus și nici bacterie. Se aseamănă cu virusurile prin: dimensiuni (diametru de 0,12-0,25 μm), aspect morfologic identi­ficat la microscopul electronic (cu pereni nerigizi, din care cauză au nenumărate for­me), rezistență la acțiunea sulfamidelor și a penicilinei, capacitate de a invada celu­lele animale afectând zestrea cromozomială în mod transmisibil.

Pe de altă parte, mycoplasmele sunt Gram-negative, imo­bile și asporogene și se deosebesc net de virusuri deoarece conțin în același timp acid ribonucleic și acid dezoxiribonucleic (virusurile conțin fie ARN, fie ADN), sunt sensibile la acțiunea a numeroase antibio­tice (cum ar fi tetraciclinele și macrolidele) și mai ales se pot cultiva în laborator pe medii de cultură lipsite de celulă, toc­mai datorită faptului că, spre deosebire de virusuri, nu au proprietatea parazitismului intracelular obligatoriu. Mycoplasmele prezintă așa-numita „formă de U a bacteriilor“, formă creată de bacterii când pierd peretele celular rigid; iau această formă în condiții ambientale defavorabile, de exemplu în urma inoculării unor cantități mici de penicilină.

Există diferite specii de mycoplasme și unele trăiesc ca saprofiți ai omului. Rolul lor în patologia animală este cunoscut de mult timp, însă doar recent li s-a descope­rit semnificația în patologia umană. Posi­bilitatea de a reproduce tabloul clinic al pneumoniei atipice la subiecți voluntari prin transmisia de Mycoplasma pneumoniae a permis identificarea definitivă a ele­mentului biologic responsabil de această formă morbidă, clarificând eventuala res­ponsabilitate a altor afecțiuni respiratorii de importanță minoră, cum ar fi răceli, faringite, laringite, traheite, bronșite.

Pneumonia cu mycoplasmă. Simptome

Principala afecțiune provocată ce mycoplasme este pneumonia atipică primară, care nu poate fi deosebită nici clinic și nici radiologic de celelalte pneumonii. În une­le cazuri poate fi chiar foarte asemănătoa­re cu pneumonia bacteriană. aceasta fiind o formă foarte gravă. Este vorba de forme de pneumonii caracterizate de un contrast strident între puținele și modestele semne clinice și gravitatea tabloului radiologic pulmonar.

Perioada de incubație a bolii este de obicei de 1-3 săptămâni. Debu­tul simptomelor este în generai brusc, cu dureri de cap, stare proastă generalizată, lipsă de apetit, tuse, frisoane și temperatu­ră ridicată. Tusea în prima fază este seacă, ulterior devenind grasă, cu expectorase albă-gălbuie. Medicul poate auzi la auscultare raluri la baza plămânului, dar im­portanța cea mai mare în vederea stabilirii diagnosticului o are examinarea radiologică, prin care se pune în evidență existența unui infiltrat interstițiai dens, de multe ori limitat la un singur lob pulmonar.

Dacă în cazul pneumoniilor bacteri­ene se depistează în sânge o creștere a numărului de globule albe și mai ales o creștere a granulocitelor neutrofile, în ca­zul pneumoniilor cu mycoplasma, ca și al celor virale, deseori numărătoarea leucocitelor și examenul formulei leucocitare dau rezultate absolut normale.

În general evoluția pneumoniilor cu mycoplasma este favorabilă: simptomele se rezolvă într-o săptămână, ralurile persistă circa două săptămâni, iar semnele radiologice ale bo­lii pot dispărea complet chiar după o lună de la debutul bolii.

Mycoplasma pneumoniae poate fi respon­sabilă și de alte afecțiuni, mai puțin grave, ale aparatului respirator, localizate în căile respiratorii superioare și medii.

Pneumonia cu mycoplasma. Diacnostic

Este necesară identificarea tulpinii, dar analiza serologică este fundamentală: în serul pacientului trebuie să se evidențieze o creștere a titrului anticorpilor specifici pentru respectiva tulpină de cel puțin 4 ori față de valoarea de la începutul bolii.

Pneumonia cu mycoplasma. Tratament

Tratamentul infecțiilor cu mycoplasme (și în special al pneumoniilor cu mycoplasma, cea mai gravă formă morbidă provocată de aceste microorganisme) se bazează pe administrarea unor antibiotice, cum ar fi tetraciclinele, și în special, a dimetilclortetraciclinelor și a eritromicinei.

Penicilina s-a dovedit ineficientă, căci inhibă sinteza unor componente fundamentale ale pere­telui rigid al bacteriei, perete care lipsește în morfologia mycoplasmei.

Sursa: ,,Dicționar medical ilustrat de la A la Z”, editura LITERA. Dicționarul se poate achiziționa de aici: link-5.


VREAU SĂ TE ROG CEVA: Dacă ai găsit erori în acest articol, sau dacă apreciezi că sunt necesare înlocuiri sau completări, te rog să nu eziţi să mă anunţi. Părerea ta contează foarte mult pentru mine, în primul rând pentru că eşti cititorul meu, iar în al doilea rând pentru că mă va ajuta să îmbunătăţesc articolul, spre a-l face cât mai util pentru tine şi ceilalţi cititori. În josul paginii ai un formular pentru comentarii, unde îţi poţi expune părerea. Îţi mulţumesc şi aştept cu interes părerea ta!

Ți-a plăcut acest articol? Abonează-te și la următoarele gratuit:
Adresa ta de email:

Ion Bogdan Popa

Român creștin ortodox, blogger la Chibzuintza.ro, tata a trei copii, pasionat de internet, optimist, .....

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *