Litiaza renală. Simptome, evoluție, tratament

Litiaza renalăLitiaza renală este o afecțiune caracterizată prin formarea de calculi de diverse mărimi la nivelul bazinetului și căilor urinare, în urma precipi­tării substanțelor care în mod normal se găseau dizolvate în urină.

Litiaza renală se întâlnește la 1% din populație, la 10% din bolnavi li­tiaza fiind bilaterală. Boala poate afecta orice vârstă, dar este întâlnită mai ales între 25 și 50 de ani. Este de 2-3 ori mai frecventă la bărbați decât la femei. Aproximativ 75% din calculi rămân asimptomatici în cursul vieții și sunt descoperiți la necropsie.

Mărimea calculilor variază de la aceea a bobului de nisip (nisipul uri­nar) până la formațiuni care pot avea diametrul de 7-8 cm. Ca formă, calculii pot fi rotunzi, ovalari, neregulați, iar suprafața lor poate fi netedă sau granuloasă. Ca număr pot fi unici sau numeroși, localizați în unul sau în ambii rinichi. Uneori calculii se formează de la început în vezica urinară.

Compoziția calculilor renali diferă de la bolnav la bolnav. Majoritatea calculilor au o structură complexă și conțin săruri de calciu. Substanțele care intră cel mai des în alcătuirea calculilor sunt: oxalatul de calciu, fosfa­tul de calciu, fosfatul amonio-magnezian, acidul uric și urații, cistina.

Calculii se formează prin precipitarea substanțelor care sunt eliminate prin rinichi și care se găsesc în urină în concentrații de saturare.

Factorii favorizanți în formarea calculilor urinari sunt:

  1. Excesul de eliminare renală a unor substanțe precipitabile. De exem­plu, apariția calculilor de acid uric se datorește unei excreții crescute de acid uric, așa cum se produce în gută, sau la persoanele care consumă în mod obișnuit carne de animal tânăr, măruntaie (ficat, creier, rinichi). Cal­cul ii de oxalați pot apărea după consumarea abuzivă de alimente bogate în oxalați (spanac, sfeclă roșie, ciocolată, cacao). Eliminarea urinară crescu­tă de calciu (hipercalciuria) constituie, probabil, factorul cel mai însemnat în apariția calculilor de oxalat de calciu. Hipercalciuria poate fi consecința fie a unei absorbții intestinale în exces a calciului, datorită unei alimentații bogate în calciu (lapte, brânzeturi), fie unui exces de mobilizare de calciu din schelet (fracturi, tumori ale sistemului osos etc.).
  2. Diminuarea volumului urinar, datorată fie ingerării unei cantități mici de apă (unele persoane nu simt nevoia să bea apă), fie pierderilor crescu­te de apă (diaree cronică, transpirații abundente, climat cald și uscat etc.). Deoarece acești doi factori nu explică formarea calculilor decât la o parte din bolnavi, s-a emis teoria conform căreia formarea calculilor s-ar datora lipsei unor substanțe protectoare, care ar inhiba precipitarea substanțelor care formează calculi în urina suprasaturată.

Factori favorizanți în formarea calculilor mai sunt staza urinară și pH-ul urinar (în urina acidă apar calculii de acid uric, urați și cistină, în urina alcalină apar calculii de fosfat de calciu și fosfat amonio-magnezian, iar calculii de oxalat de calciu apar indiferent de pH-ul urinar).

Litiaza renală. Simptome

Cea mai mare parte a calculilor renali (75%) rămân latenți (nu-și manifestă prezența) în timpul vieții și sunt descoperiți prin radiogra­fii sau ecografii făcute întâmplător sau după moarte, la necropsie.

Calculii bazinetali mari sunt imobili, nu se pot angaja în ureter și rămân asimptomatici sau produc vagi senzații dureroase cu sediul lombar, care se accentuează la mers, la călătoria cu motocicleta sau căruța, în timp ce cal­culii mici pot migra din bazinet, prin ureter, spre vezică, producând coli­ca nefretică.

Colica renală este caracterizată prin dureri lombare violente, greu de suportat. Colica renală începe brusc, destul de des ziua, durerea are sediul în regiunea lombară și iradiază spre față în regiunea inferioară a abdome­nului, în rădăcina coapsei și organele genitale (testicule sau buzele mari). Colica renală poate fi declanșată de zdruncinături: mersul cu căruța, cu motocicleta, cu bicicleta etc. Durerile sunt întretăiate de perioade liniștite care pot dura mai multe ore. Durata colicii este variabilă, de la câteva ore până la câteva zile, până în momentul în care calculul cade în vezică. În cazurile fericite, sfârșitul colicii poate să coincidă cu eliminarea calculului (de aceea trebuie să cercetăm atent urinile eliminate). În timpul colicii bol­navul este palid, anxios, agitat, incapabil să stea în repaus, căutând diferite poziții în care să-și amelioreze durerea.

În timpul colicii pot exista uneori fenomene reflexe digestive (grețuri, vărsături etc.) și vegetative (paloare, transpirații, tahicardie).

Durerea este însoțită de tulburări de micțiune: micțiuni frecvente cu senzații de usturime.

La examenul urinii se constată existența unei hematurii, de cele mai multe ori microscopice.

Litiaza renală. Evoluție

Uneori calculul unic este eliminat spontan după o colică rena­lă sau cură hidro-minerală. Procesul litiazic poate însă continua după eli­minarea unui calcul, apărând noi calculi.

Complicațiile calculului renal sunt astuparea ureterului și infecția.

Litiaza renală. Prevenire

Deoarece 90% din calculi conțin calciu, se recomandă dimi­nuarea aportului de calciu prin evitarea și eliminarea din regimul alimentar a ingestiei de lapte și brânzeturi. Vor fi evitate medicamentele cu calciu. Se vor consuma lichide suficiente, pentru ca volumul urinii să fie menținut la peste 1500 ml. în 24 de ore.

În funcție de natura chimică a calculilor eliminați, se recomandă ur­mătoarele măsuri pentru a evita refacerea: în litiaza urică va fi evitat consumul de came de animal tânăr, de măruntaie, ficat, creier, rinichi, icre etc.; în litiaza cu oxalat de calciu, se recomandă evitarea ingestiei alimentelor bogate în oxalați: ciuperci, spanac, măcriș, varză roșie, coa­căze, ciocolată etc. Cea mai importantă măsură pentru prevenirea for­mării de noi calculi, este cura de diureză continuă. Este necesar a ingera cantități crescute de lichide (apă, ceaiuri, ape minerale de Călimănești, Căciulata etc.) repartizate egal pe toată perioada zilei, încât diureza să fie de 2000-2500 ml./24 de ore (niciodată sub 1500 ml.). Cura de diure­ză este contraindicată la bolnavii hipertensivi, cu edeme, cu insuficiență cardiacă etc.

Litiaza renală. Tratament

Tratamentul litiazei renale este medical și chirurgical.

Tratamentul medical urmărește calmarea durerilor în colica renală, eli­minarea calculilor mobili ureterali pe căi naturale și profilaxia litiazei. În acest scop se vor administra bolnavului analgetice și antispastice (algocalmin, No-Spa, scobutil etc.). De asemenea, se recomandă aplicări locale de căldură, băi generale calde. În cazul în care calculii ureterali rămân ficși timp de câteva săptămâni, bolnavii vor fi trimiși într-un spital de speciali­tate pentru intervenție chirurgicală.

Tratamentul chirurgical are ca scop îndepărtarea calculilor fixați în bazinet sau uretere.

Sursa: ,,Teologie și medicină pentru familie”, Dr. George Stan (o lucrare de mare valoare, pe care o recomand).

VREAU SĂ TE ROG CEVA: Dacă ai găsit erori în acest articol, sau dacă apreciezi că sunt necesare înlocuiri sau completări, te rog să nu eziţi să mă anunţi. Părerea ta contează foarte mult pentru mine, în primul rând pentru că eşti cititorul meu, iar în al doilea rând pentru că mă va ajuta să îmbunătăţesc articolul, spre a-l face cât mai util pentru tine şi ceilalţi cititori. În josul paginii ai un formular pentru comentarii, unde îţi poţi expune părerea. Îţi mulţumesc şi aştept cu interes părerea ta!

Ți-a plăcut acest articol? Abonează-te și la următoarele gratuit:
Adresa ta de email:

Ion Bogdan Popa

Român creștin ortodox, blogger la Chibzuintza.ro, tata a trei copii, pasionat de internet, optimist, .....

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *