Hipertensiunea arterială (HTA). Cauze, simptome, complicații, tratament

hipertensiune-arteriala- HTAPrin hipertensiune arterială se înțelege creșterea constantă a tensiunii arteriale maxime (sistolice) și/sau a tensiunii arteriale minime (diastolice) peste valorile normale.

Sunt socotite ca valori tensionale normale cifrele situate între 110 și 140 mm. Hg. pentru presiunea sistolică și cele situate între 70 și 90 mm. Hg. pentru cea diastolică.

Hipertensiunea arterială este definită ca o creștere persistentă a tensiunii arteriale sistolice și diastolice peste valorile de 140/90 mm. Hg.

Hipertensiunea arterială (HTA) reprezintă afecțiunea cardiovasculară cea mai răspândită în masa populației.

După vârsta de 40 de ani, 10-15% din populație suferă de HTA (în România se apreciază că există aproxi­mativ două milioane de hipertensivi), boala afectând 25% din persoanele care au depășit 40 de ani și 40% din cele care care au depășit 64 ani, iar 30-40% din totalul deceselor apărute înainte de 65 s-ar datora complicațiilor hipertensiunii arteriale.

De asemenea. se apreciază ca doar 1/2-1/3 din cazurile de hipertensiune arterială sunt cunoscute (boala având o lungă evoluție asimptomatică), iar din acestea numai 1/4 sunt tratate și doar 1/8 corect.

Valorile crescute ale tensiunii arteriale pot interesa uneori numai presi­unea sistolică, alteori interesează atât presiunea sistolică, cât și, mai ales, presiunea diastolică.

Hipertensiunea sistolică, însoțită de valori normale ale presiunii diastolice, poate fi produsă prin:

  • creșterea debitului cardiac;
  • scăderea elasticității pereților aortei și a arterelor mari, cauzată de ateroscleroză.

Hipertensiunea sistolică are o semnificație clinică redusă, deoarece creșterea presiunii sistolice este moderată și nu produce — prin ea însăși – modificări importante la nivelul aparatului circulator sau al altor organe. Pentru acest motiv, termenul de hipertensiune arterială se aplică de regulă hipertensiunilor în care este crescută și presiunea diastolică.

Hipertensiunea diastolică, însoțită de regulă și de creșterea presiunii sistolice, se datorează creșterii rezistenței vasculare periferice.

Clasificarea hipertensiunii arteriale se face pe baza a două criterii majo­re: criteriul etiologic și criteriul cantitativ al valorii tensiunii arteriale sis­tolice și diastolice.

În raport cu etiologia lor, hipertensiunile arteriale sunt clasificate în:

  1. hipertensiune arterială esențială (primară), fără o cauză cunoscută, reprezintă 80-90% din totalitatea cazurilor de HTA;
  2. hipertensiune arterială secundară, determinată de boli care pot fi de­pistate, reprezentând 10-17% din totalitatea cazurilor de HTA.

La copii este mai frecventă hipertensiunea arterială secundară.

După criteriul cantitativ al valorii tensiunii arteriale sistolice si diastolice, hipertensiunea arterială este clasificată în funcție de severitatea sa în:

  1. HTA stadiul I (ușoară), cu TA sistolică de 140-159 mm. Hg si TA diastolică de 90-99 mm. Hg.;
  2. HTA stadiul II (moderată), cu TA sistolică de 160-179 mm. Hg. și TA diastolică de 100-109 mm. Hg.;
  3. HTA stadiul III (severă), cu TA sistolică de 180-209 mm. Hg. și TA diastolică de 110-119 mm. Hg.;
  4. HTA stadiul IV (foarte severă), cu TA sistolică mai mare de 210 mm. Hg. și TA diastolică mai mare de 120 mm. Hg.

Pentru practică se folosește o clasificare bazată pe valorile tensiunii arteriale diastolice (TAD):

  1. HTA ușoară = TAD – 90-104 mm. Hg.;
  2. HTA moderată = TAD – 105-114 mm. Hg.;
  3. HTA severă = TAD – mai mare de 115 mm. Hg..

Pentru valorile tensionale care, la examinări repetate într-un caz dat, se situează între 140 și 160 mm. Hg. pentru TA sistolică și între 90-95 mm. Hg. pentru TA diastolică, se folosește termenul de „ hipertensiune de graniță”.

Când pe un fond de presiune sangvină normală, se suprapun creșteri moderate, pentru o perioadă de timp variabilă, care alternează cu reveniri spontane la valori normale, hipertensiunea poartă numele de „hipertensiune oscilantă”.

Aceste forme pot constitui aspecte sau faze premonitorii ale unei hiper­tensiuni arteriale esențiale stabile.

Învață să te menții sănatos: CLICK AICI.

Hipertensiune arterială (HTA). Cauze

Așa cum spuneam, hipertensiunea arterială (HTA) esențială a fost definită ca o boa­lă cu etiologic necunoscută, în primul stadiu de boală neputându-se pu­ne în evidență afecțiuni care ar putea explica creșterea presiunii sangvine.

În absența unei etiologii certe, se acordă o atenție deosebită interacțiunii dintre o serie de factori (ereditatea, vârsta, sexul, supragreutatea, fuma­tul, consumul de alcool și de cafea, aportul excesiv de sare, influența me­diului înconjurător etc.), a căror prezență crește riscul de apariție a HTA esențiale.

Studiile epidemiologice au demonstrat rolul factorului ereditar în ge­neza hipertensiunii arteriale esențiale, acesta fiind prezent în aproximativ 30-60%, sau chiar în 90% din cazurile de hipertensiune arterială (HTA) esențială.

Boala poa­te afecta mai mulți membri ai aceleași familii, iar la descendenții acestora HTA survine mai frecvent, apare la o varstă mai tanără și are o evoluție mai gravă.

De aceea, fără a considera HTA esențiala ca pe o boală ereditară specifică, trebuie să recunoaștem că factorul ereditar are un rol predispozant în etiologia bolii.

Aportul excesiv de sare este de asemenea un factor implicat în apariția hipertensiunii arteriale esențiale, studiile epidemiologice evidențiind creșterea ca frecvență a HTA esențiale la popoarele care consumă sare în exces (ajungând în unele arii geografice la 20-27% și peste, din totalul populați­ei), comparativ cu cele la care consumul de sare este foarte mic.

Trebu­ie specificat că aportul excesiv de sare nu produce creșterea presiunii sangvine, decât în condițiile existenței și a altor factori de risc.

Vârsta și sexul. Hipertensiunea arterială (HTA) apare de regulă după vârsta de 35-40 de ani și es­te mai frecventă la bărbați decât la femei, până la vârsta de 50 de ani, după care raportul se inversează.

Obezitatea și consumul de alcool. HTA este mai frecventă Ia indivizii care sufera de obezitate, iar consumul de alcool, chiar moderat (în special de bere și vin), creș­te valorile tensionale. Asociat cu alți factori de risc pentru HTA (fumatul, consumul de cafea, factori psihoemoționali), alcoolul crește riscul de mor­talitate coronariană.

Fumatul, deși nu reprezintă o cauză propriu-zisă a HTA, crește riscul complicațiilor cardiovasculare și cerebrale ale hipertensiunii arteriale.

Alți factori care pot favoriza apariția hipertensiunii arteriale: stress-ul profesional, stările emotive și încordările nervoase, ritmul activității profesionale etc.

De ase­menea, se poate spune că, la un individ tânăr, valori tensionale situate la limita superioară a normalului, obezitatea, hipercolesterolemia și diabetul zaharat, pot fi considerate ca indicatori ai unui risc mai mare pentru apari­ția hipertensiunii arteriale esențiale.

Hipertensiune arterială (HTA). Simptome

Semnul caracteristic al hipertensiunii arteriale (HTA) este reprezentat de creșterea tensiunii arteriale peste valorile normale.

Într-un procent relativ ridicat al cazurilor, hipertensiunea arterială esențială are o evoluție asimptomatică, boala fiind descoperită întâmplător, cu ocazia unui examen medical (pen­tru angajare, în timpul gravidității etc.).

Această perioadă asimptomatică poate dura uneori ani de zile, încât debutul clinic al bolii nu se suprapune debutului real al bolii; acesta se situează la o vârstă mai tânără decât cea de 35-45 de ani, când încep să apară în mod obișnuit simptomele subiective.

Simptomele pentru care bolnavul de hipertensiune arterială se prezintă la medic sunt: cefalee (durerea de cap), amețeli și tulburări de vedere.

Cefaleea localizată occipital (regiunea posterioară a capului), mai rar fronto-occipital, apare de obicei în a doua jumătate a nopții și dispare de cele mai multe ori spontan, în cursul zilei.

Amețelile apar de obicei la schimbările de poziție.

Tulburările de vedere constau în vedere încețoșată, în „muște zburătoa­re” (bolnavul observă în câmpul său vizual unul sau mai multe puncte ne­gre mișcătoare etc.).

Bolnavii de hipertensiune arterială mai pot acuza: vâjâituri în urechi, amorțeli, furnicături în ex­tremități, senzația de „deget mort”, palpitații, durere în regiunea precordiala, etc.

Unui bolnav hipertensiv trebuie să i se facă în mod obligatoriu câteva examene de laborator și anume:

  • examen de urină (albumină, glucoză);
  • dozarea creatininei și/sau ureei sangvine;
  • examenul fundului de ochi, care ne permite observarea directă a mo­dificărilor vasculare cauzate de hipertensiunea arterială;
  • radiografie toracică (examen radiologic cardio-pulmonar);
  • electrocardiograma (EKG);
  • examen ecocardiografic;
  • glicemie, colesterol, trigliceride.

Învață să te menții sănatos: CLICK AICI.

Hipertensiune arterială (HTA). Evoluție

În funcție de rapiditatea și gravitatea modificărilor organice, se deosebesc două tipuri în evoluția hipertensiunii arteriale: benignă și malignă.

Hipertensiunea arterială benignă, cu evoluție îndelungată, de 20-30 de ani după descoperirea bolii (nu de la debutul său real) până la stadiul com­plicațiilor și cu păstrarea capacității de muncă. Tratamentul poate modifica evoluția bolii, în sensul întârzierii apariției complicațiilor.

Hipertensiunea arterială nu are invariabil o evoluție progresivă, sub tra­tament eficient sau chiar fără tratament, unii bolnavi (sub 10%) devin normotensivi, situație care se menține nedefinit.

Hipertensiunea arterială malignă reprezintă de cele mai multe ori un stadiu înaintat, cu o evoluție accelerată a hipertensiunii benigne. Hiper­tensiunea arterială malignă se caracterizează printr-o evoluție scurtă (1-3 ani), cu valori crescute ale presiunii sangvine, în special a celei diastolice și afectarea rapidă a funcției renale.

Ambele forme (benignă sau malignă) pot fi întâlnite atât în evolu­ția hipertensiunii arteriale esențiale, cât și în hipertensiunile secundare (simptomatice).

Hipertensiune arterială (HTA). Complicații

În evoluția hipertensiunii arteriale pot să apară complicații la nivelul inimii (insuficiență cardiacă, angină pectorală, infarct miocardic, tulburări de ritm, etc.), creierului (hemoragie cerebrală etc.), rinichilor (in­suficiență renală cronică).

Hipertensiunea arteriala secundara (simptomatica)

Hipertensiunea arterială secundară (simptomatică) este cauzată de bo­li care pot fi depistate prin examen clinic și investigații de laborator.

Prin tratamentul afecțiunilor care determină apariția hipertensiunii arteriale se­cundare, într-o bună parte a cazurilor, se poate obține nonnalizarea valori­lor tensionale.

Cum hipertensiunea arteriala esențială apare de regulă după vârsta de 35-40 de ani, orice hipertensiune arterială apărută la o vârstă foarte tânăra trebuie considerată aproape întotdeauna hipertensiune secundară și obligă la investigații de laborator complimentare.

Cauzele hipertensiunii arteriale secundare (simptomatice) sunt:

  • boli renale: pielonefrita cronică, rinichiul polichistic, glomeruloscleroza diabetică, glomerulonefritele difuze, acute și cronice, tumorile renale, obstrucțiile arterei renale prin inflamație sau ateroscleroză etc;
  • boli endocrine: feocromocitomul (tumoră dezvoltată în majoritatea cazurilor în medulosuprarenală, care produce o secreție excesivă de adre­nalină și noradrenalină, responsabile de o hipertensiune cu valori foarte ri­dicate), hipertiroidismul ;
  • boli cardiovasculare: coarctația aortei (îngustarea congenitală a aor­tei, situată pe traiectul aortei toracice), insuficiența aortică ;
  • boli neurologice: tumori cerebrale, traumatisme craniocerebrale etc.

Prognosticul bolnavilor de hipertensiune arterială depinde de complicațiile care pot să apară și care scurtează durata vieții, de nivelul presiunii sangvine, de prezența factorilor de risc (fumatul, hipercolestcrolemia etc.), de vârstă (durata vieții este cu atât mai mică, cu cât creșterea tensiunii arteriale apa­re la o vârstă mai tânăra), de predispoziția ereditară, de sex (femeile tole­rează mai bine hipertensiunea arterială), etc.

Învață să te menții sănatos: CLICK AICI.

Hipertensiune arterială (HTA). Tratament

Tratamentul corect cu hipotensoare a redus procentul mor­talității prin scăderea apariției complicațiilor. Astfel, scăderea tensiunii diastolice eu 5-6 mm. Hg., a fost urmată de o reducere între 35% și 40% a accidentelor vasculare cerebrale.

Tratamentul ideal al hipertensiunii arteriale ar fi eliminarea cauzei care a provocat-o, ceea ce ar duce la vindecarea bolii.

Acest lucru nu e posibil în cazul hipertensiunii arteriale esențiale, care-i cea mai frecventă, pentru că nu cunoaștem cauza bolii; din acest motiv putem acționa doar asupra unora dintre factorii de risc cunoscuți ai bolii.

În schimb, putem obține vindecări în hipertensiunile secundare, prin îndepărtarea chirurgicală a unor afecți­uni cauzale, cum sunt feocromocitomul, coarctația aortei și altele.

Nu în­totdeauna însă tratamentul cauzal duce la normalizarea presiunii sanguvne. În asemenea cazuri este indicat tratamentul antihipertensiv, folosit în hi­pertensiunea arterială esențială.

Tratamentul hipertensiunii arteriale este igieno-dietetic și medicamentos.

Tratamentul igieno-dietetic constă în: reducerea consumului de sare (5-6 g. sare/zi), interzicerea fumatului, reducerea greutății corporale la cei cu suprapondere corporală, prin mijloace dietetice și exerciții fizice, tra­tarea tulburărilor psihonevrotice cu sedative și tranchilizante (fără a face abuz de acestea), dietă săracă în grăsimi animale etc. Vor fi evitate încordă­rile nervoase, stările conflictuale, întrucât determină creșteri ale tensiunii arteriale.

Se recomandă o viață echilibrată, mersul pe jos zilnic, gimnastică medicală etc.

Nu se limitează cantitatea de apă la bolnavii fara complicații.

În formele ușoare ale hipertensiunii arteriale, se pot obține rezultate satis­făcătoare prin tratament igieno-dietetic.

Dacă nu se obțin rezultatele dorite, se introduce și medicația hipotensoare.

Tratamentul medicamentos are drept scop scăderea și menținerea tensi­unii arteriale la valori normale sau apropiate de normal. În prezent există un număr mare de medicamente hipotensive.

Rezultate bune se obțin însă numai cu condiția respectării măsurilor igieno-dietetice.

Tratamentul hipotensiv, asociat cu tratamentul igieno-di­etetic, trebuie recomandat numai de medic și continuat și după normalizarea tensiunii arteriale (în doze mai mici, individualizate de medic).

Tratameritul trebuie să tie continuu, deoarece prin încetarea tratamentului tensiunea sangvină crește din nou, persistența valorii normale fiind deosebit de rară.

Hipertensiune arterială (HTA). Prevenire

Cu toate că nu putem vorbi despre o profilaxie specifică, primară, pentru că nu cunoaștem cauzele bo­lii, totuși, unele măsuri sunt utile: reducerea sării în alimentație (sub 5g/zi), reducerea excesului ponderal, evitarea stărilor conflictuale. controlul periodic al tensiunii arteriale.

Învață să te menții sănatos: CLICK AICI.

Hipertensiunea arterială – VIDEO

Surse inspiratie:
– ,,Teologie si medicina pentru familie”, Dr. George Stan (o lucrate de mare valoare, pe care o recomand);
– Internet.

Învață să te menții sănatos: CLICK AICI.

VREAU SĂ TE ROG CEVA: Dacă ai găsit erori în acest articol, sau dacă apreciezi că sunt necesare înlocuiri sau completări, te rog să nu eziţi să mă anunţi. Părerea ta contează foarte mult pentru mine, în primul rând pentru că eşti cititorul meu, iar în al doilea rând pentru că mă va ajuta să îmbunătăţesc articolul, spre a-l face cât mai util pentru tine şi ceilalţi cititori. În josul paginii ai un formular pentru comentarii, unde îţi poţi expune părerea. Îţi mulţumesc şi aştept cu interes părerea ta!

Ți-a plăcut acest articol? Abonează-te și la următoarele gratuit:

Ion Bogdan Popa

Român creștin ortodox, blogger la Chibzuintza.ro, tata a trei copii, pasionat de internet, optimist, .....

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *