Hepatita A (determinată de virusul A). Evoluție si simptome

hepatita-AHepatita A (determinată de virusul A) este cea mai răspândită formă a hepatitei virale (65-70% din totalul morbidităţii prin hepatita virală).

Hepatita A domină la vârsta copilăriei, unde este responsabilă de 85-90% din totalul cazurilor, în timp ce la adulţi formează 20-40%.

Cele mai multe infecţii cu virusul A evoluează asimptomatic (infecţii inaparente, în jurul unui caz manifest putând exista 20-30 de cazuri de infecţie inaparentă, asimptomatică) care reprezintă tot atâtea surse de infecţie (motiv pentru care sursa
de infecţie rămâne necunoscută în 90% din cazuri). între 60 şi 90% dintre adulţi posedă anticorpi anti-A (majoritatea după infecţii inaparente).

Rezervorul de virus (sursa de infecţie) este format de bolnavi (forme icterice şi anicterice) şi de persoanele cu infecţii asimptomatice.

Nu s-au identificat purtători cronici de virus A.

Calea de transmitere a hepatitei virale A este calea fecal-orală.

Virusul A este eliminat prin fecale din a doua jumătate a perioadei de incubaţie până în primele zile ale perioadei icterice (8 10 zile de la apariţia icterului).

Modul de transmitere obişnuit al hepatitei A este prin contact direct, persoană infectată —> persoană receptivă, prin sărut, contact intim sau folosirea de obiecte comune (veselă, pahare), closete.

Hepatita virală A se mai transmite prin alimente contaminate cu virus (salate, îngheţate etc.) sau prin contaminarea apei de băut.

Informații despre sănătate: CLICK AICI.

Un risc important îl constituie înotul în bazine clorinate insuficient.

Virusul A poate fi vehiculat şi de muşte.

Virusul A supravieţuieşte în apă, alimente şi pe mâinile murdare şi rezistă la clorinarea uzuală a apei potabile sau a apei de piscină.

De asemenea, rezistă o oră la 60°, dar este distrus în 5 minute la 100°.

Receptivitatea este generală şi începe din prima copilărie. Prin numeroase infecţii clinice şi mai ales subclinice (acestea de 10-30 de ori mai frecvente), infecţia cu virus A cuprinde aproape întreaga populaţie, încât în jurul vârstei de 40 de ani, aproximativ 90% din populaţie devine imună (posedă anticorpi specifici faţă de virusul A).

Imunitatea specifică durează toată viaţa.

Contagiozitatea începe cu 7-10 zile înaintea debutului şi se opreşte la aproximativ două săptămâni în faza de stare, când excreţia fecală de virus dispare.

Hepatita A. Evoluție si simptome

Perioada de incubaţie este variabilă, între 21 şi 45 de zile.

Virusul este prezent în scaun din a doua jumătate a acestei perioade.

Perioada prodromalâ (preicterică) cu care începe de obicei hepatita virală, durează 3-7 zile.

Perioada preicterică cuprinde simptomatologia până la apariţia icterului; această perioadă este dominată de manifestări generale infecţioase şi digestive.

Uneori simptomatologia bolii se poate rezuma numai la această perioadă, constituind forma anicterică a bolii.

Tabloul clinic al perioadei preicterice este variat, boala fiind greu de recunoscut în această perioadă.

Debutul este de regulă insidios şi atipic. Astfel, când manifestările generale de tip infecţios (febră moderată, care durează 3-5 zile, însoţită de dureri musculare generalizate şi uneori de manifestări catarale respiratorii) domină tabloul clinic, se realizează tipul de debut „gripal ” al hepatitei virale A.

Citește mai multe despre sănătate: CLICK AICI.

Când manifestările digestive sunt cele mai frecvente şi domină tabloul clinic, se realizează tipul de debut digestiv al hepatitei A (frecvent, 60-80% din cazuri).

Manifestările digestive constau din anorexie (repulsie faţă de alimente), greaţă, vărsături, dureri epigastrice, senzaţie de greutate în hipocondrul drept, balonări postprandiale, constipaţie.

Manifestările neuropsihice sunt frecvente (50% din cazuri) in faza preicterică a hepatitei, sub formă de astenie pronunţată, ameţeli, cefalee, insomnie, irascibilitate, uneori depresie psihică etc.) constituind debutul neuropsihic al hepatitei virale.

În 10-30% din cazuri, apar dureri articulare; de obicei fixe, simetrice şi mai intense noaptea.

Durerile interesează articulaţiile mici ale mâinilor şi picioarelor, dar şi pe cele mari (genunchi, glezne, umeri sau coloană).

Când durerile articulare domină tabloul clinic, se realizează tipul de debut pseudoreumatismal (sau reumatoid) al hepatitei A (este mai frecvent in hepatita B).

Perioada de stare a hepatitei virale A începe odată cu icterul. În această perioadă bolnavul sesizează o ameliorare a simptoamelor (dispariţia sau atenuarea fenomenelor generale – dureri musculare, febră – şi digestive).

Icterul se anunţă prin coloraţia închisă a urinilor şi colorarea galbenă a sclerelor.

În câteva zile icterul se intensifică, impregnând tegumentul şi mucoasele, urina se închide la culoare şi mai mult, luând aspectul de „bere neagră”, iar scaunele devin decolorate sau, rareori, total albe.

Ca nuanţă, icterul are culoare gălbuie, sau culoare galbenă-închisă sau galbenă-verzuie.

Icterul are o perioadă de intensificare în primele 10-14 zile de boală, după care scade în decurs de alte 10-14 zile, odată cu perioada de declin a bolii.

Durata icterului este în medie de 4 săptămâni.

După aproximativ două săptămâni de evoluţie, urmează perioada de declin a bolii şi intrarea în convalescenţei.

În perioada de declin a bolii icterul cedează treptat, pofta de mâncare revine, dispare astenia, urina devine din zi în zi mai deschisă la culoare iar scaunul se recolorează.

Perioada de convalescenţa a hepatitei A se caracterizează prin dispariţia completă a icterului, revenirea ficatului la dimensiuni normale, normalizarea scaunului şi recâştigarea treptată a puterii fizice.

Testele hepatic se normalizează sau se apropie de cifrele normale. Convalescenţa este de 1-3 luni.

Hepatita A. Examene de laborator

În sânge se constată leucopenie, iar VSH este normală sau chiar încetinită (2-5 mm/oră).

Enzimele, rezultate din leziunile celulelor hepatice, prezintă valori crescute în ser: tranşaminaza glutamicpiruvică (TGP) şi transaminaza glutamicoxalacetică (TGO) au valori de peste 500 unităţi/ml., în timp ce valorile normale sunt: TGP – 2-12 U.l./
ml. şi TGO – 5-12 U.I./ml.

Evoluția. În hepatita virala A vindecarea este regula, neexistând forme evolutive cronice. Vindecarea este urmată de o imunitate specifică, care durează toată viaţa.

Sursa: ,,Teologie si medicina pentru familie”, Dr. George Stan (o lucrare de mare valoare, pe care o recomand).

Învață să te menții sănătos: CLICK AICI.

VREAU SĂ TE ROG CEVA: Dacă ai găsit erori în acest articol, sau dacă apreciezi că sunt necesare înlocuiri sau completări, te rog să nu eziţi să mă anunţi. Părerea ta contează foarte mult pentru mine, în primul rând pentru că eşti cititorul meu, iar în al doilea rând pentru că mă va ajuta să îmbunătăţesc articolul, spre a-l face cât mai util pentru tine şi ceilalţi cititori. În josul paginii ai un formular pentru comentarii, unde îţi poţi expune părerea. Îţi mulţumesc şi aştept cu interes părerea ta!

Ți-a plăcut acest articol? Abonează-te și la următoarele gratuit:

Ion Bogdan Popa

Român creștin ortodox, blogger la Chibzuintza.ro, tata a trei copii, pasionat de internet, optimist, .....

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *