Gușa endemică (distrofia endemică tireopată). Cauze, simptome, tratament

Gușa endemicăGușa endemică definește o creștere de volum a glandei tiroide, cu apa­riție endemică în anumite zone geografice. De fapt este vorba de un proces morbid care predomină în glanda tiroidă, dar care interesează în același timp întregul organism. De aceea profesorul Ștefan Milcu a propus înlocu­irea termenului de gușă endemică cu acela de distrofie endemică tireopa­tă. Termenul de distrofie reflectă tulburările complexe care apar în diverse aparate și sisteme; termenul de endemică arată extinderea bolii la un număr mare de locuitori din anumite zone geografice; termenul tireopată ara­tă că boala este generată de tulburări care încep la nivelul tiroidei.

Boala este răspândită pe toate continentele. În țara noastră este întâlni­tă în zonele submuntoase și de dealuri, dar și în alte regiuni în care există factorii gușogeni necesari.

Gușa endemică (distrofia endemică tireopată). Cauze

În etiologia distrofiei endemice tireopate au fost incriminați factori multipli, pe care profesorul Ștefan Milcu i-a clasificat în factori determinanți, adjuvanți, predispozanți și genetici.

Dintre factorii determinanți, carența în iod este cel mai important, căci pentru funcția sa normală, tiroida are nevoie de iod. Într-adevăr, în regiu­nile endemice, iodul se găsește în cantități scăzute atât în apă cât și în sol și, ca o consecință, în produsele alimentare de origine animală și vegetală și, ca o consecință, iodul este scăzut și în organismul celor care trăiesc în acele regiuni.

Scăderea aportului zilnic de iod este urmată de mărirea (hi­pertrofia) glandei tiroide.

Factorii adjuvanți sunt reprezentați de condițiile economico-sociale nesatisfacătoare: locuință neigienică, alimentație săracă în proteine, surme­najul etc.

Dintre factorii predispozanți amintim: copilăria, pubertatea, menopau­za, când gușa apare mai frecvent.

Factorii genetici pot constitui și ei o cauză în apariția gușii endemice. Părinții cu gușă au mai frecvent descendenți cu gușă sau cretini.

Boala este răspândită pe toate continentele. În țara noastră este întâlnită în zonele submuntoase și de dealuri, dar nu lipsește nici în celelalte regi­uni, dacă există factorii goșogeni necesari.

Gușa endemică (distrofia endemică tireopată). Simptome

Primul lucru pe care îl observă bolnavul, este îngroșarea gâ­tului. El are senzația că îl strânge gulerul cămășii, iar când se privește în oglindă constată îngroșarea gâtului.

Hipertrofia tiroidei (mărirea în volum a tiroidei) poate interesa glanda în întregime sau numai un singur lob. Gușa poate avea dimensiuni variate, de la gușa mică, care este vizibilă și respectă forma tiroidei, până la gu­șa gigantă, care atârnă înaintea sternului ca o talangă. Uneori gușa are sediul anormal: retrostemal, retroclavicular (situată în spatele sternului, a claviculei) etc. Gușile vechi și voluminoase pot provoca compresiuni asu­pra organelor vecine: compresiunea nervului recurent, manifestată clinic prin voce răgușită, sau compresiunea traheei, cu apariția dispneei, cianozei etc.

După intensitatea tulburărilor clinice, Ștefan Milcu diferențiază în distrofia endemică tireopată 3 forme clinice:

  1. Forma oligosimptomatică (distrofia de gradul I). Boala se reduce la hipertrofia glandei tiroide, fără să intereseze alte glande endocrine, aparate și sisteme; se asigură o producție normală de hormoni tiroidieni. Este for­ma cea mai răspândită în zonele endemice, reprezentând aproximativ 4/5 din totalul bolnavilor afectați de distrofie endemică tireopată.
  2. Forma endocrinopată (distrofia de gradul al Il-lea) se manifestă cli­nic prin apariția leziunilor și tulburărilor funcționale în glandele endocri­ne și consecutiv în întregul organism. Dintre tulburările endocrine care pot apărea, notăm: insuficiența tiroidiană, hiperfuncția tiroidiană, tulburări gonadice (întârzierea pubertară la ambele sexe, infantilismul etc.), tulburări hipofizare (nanismul, gigantismul, acromegalia etc.).
  3. Forma neuropată (distrofia de gradul al III-lea) apare în perioada embriofetală și este caracterizată prin tulburări grave ale sistemului nervos central. Această formă apare în focarele de endemie și la descendenții din părinți cu distrofie endemică tireopată. În această formă se încadrează: cre­tinismul endemic, idioția mixedematoasă, surdomutismul etc.

Cretinismul endemic este forma cea mai gravă de degenerescentă fizică și intelectuală. Cretinul endemic prezintă întârziere în dezvoltarea soma­tică până la nanism și infantilism, are capul disproporționat de mare față de trunchi, nasul turtit, fruntea mică, gura largă, buza inferioară răsfrân­tă, dinții implantați vicios și cariați, iar fața prezintă semne de îmbătrânire precoce. De regulă cretinii sunt descendenți din părinți purtători de gușă.

Cretinismul prezintă mai multe grade de gravitate: a) Cretin complet (nu recunoaște persoanele și obiectele înconjurătoare, pot fi surzi sau muți și emit sunete nearticulate etc.); b) Semicretin (cu posibilitate de adaptare socială și rudimente de limbaj); c) Cretinoid (este capabil de muncă fizică și se poate exprima prin cuvinte și gesturi).

Idioția mixedematoasă este gradul cel mai înaintat al tulburărilor neuropsihice cu asocierea semnelor de mixedem congenital și idioție. Acest aspect clinic a fost descris la mixedemul congenital.

Surdomutismul poate fi congenital sau dobândit, total sau parțial.

Gușa endemică (distrofia endemică tireopată). Prevenire

Profilaxia distrofiei endemice tireopate se bazează în primul rând pe ad­ministrarea iodului sub formă de sare de bucătărie iodată. Iodul este singu­rul mijloc de profilaxie care s-a dovedit capabil să reducă până la dispariție distrofia endemică tireopată, într-o regiune geografică.

Întrucât iodul se elimină rapid prin urină, este necesar un aport repetat de iod. De aceea folosirea sării de bucătărie iodată, asigură organismului cantitatea necesară de iod care să acopere nevoile în iod ale organismului. Tot în scop profilactic se folosesc și tabletele iodate.

Lupta profilactică împotriva distrofiei endemice tireopate nu se face nu­mai pe cale medicamentoasă, ci ea se duce și pe plan social, prin amelio­rarea condițiilor de igienă, creșterea nivelului de trai, printr-o alimentație mai bogată în proteine etc.

Gușa endemică (distrofia endemică tireopată). Tratament

Tratamentul este medical și chirurgical.

Tratamentul medical al formei oligosimptomatice a bolii se face cu iod, tiroidă uscată, triiodotironină și tiroxină, obținându-se o reducere de vo­lum până la dispariția gușei în peste 50% din cazuri. Și în forma endocrinopată tratamentul poate avea, în majoritatea cazurilor, o acțiune de redre­sare completă. În forma neuropată, leziunile sistemului nervos și ale altor organe și sisteme sunt ireversibile. În această formă se va urmări în special o recuperare socială a bolnavilor cu tulburări de vorbire, de auz și a celor cu forme ușoare de debilitate mintală.

Tratamentul chirurgical este indicat în gușile mari, voluminoase, retrosternale, însoțite de tulburări mecanice în respirație și deglutiție. Va fi operată și gușa nodulară, deoarece este sediul cel mai frecvent al canceru­lui tiroidian.

Sursa: ,,Teologie și medicină pentru familie”, Dr. George Stan (o lucrare de mare valoare, pe care o recomand).

VREAU SĂ TE ROG CEVA: Dacă ai găsit erori în acest articol, sau dacă apreciezi că sunt necesare înlocuiri sau completări, te rog să nu eziţi să mă anunţi. Părerea ta contează foarte mult pentru mine, în primul rând pentru că eşti cititorul meu, iar în al doilea rând pentru că mă va ajuta să îmbunătăţesc articolul, spre a-l face cât mai util pentru tine şi ceilalţi cititori. În josul paginii ai un formular pentru comentarii, unde îţi poţi expune părerea. Îţi mulţumesc şi aştept cu interes părerea ta!

Ți-a plăcut acest articol? Abonează-te și la următoarele gratuit:
Adresa ta de email:

Ion Bogdan Popa

Român creștin ortodox, blogger la Chibzuintza.ro, tata a trei copii, pasionat de internet, optimist, .....

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *