Dizenteria bacilara. Evolutie si simptome, prevenire, tratament

dizenteria-bacilaraDizenteria bacilară este o boală infecţioasă şi contagioasă, cu apariţie sporadică, epidemică sau endemică, determinată de infecţia intestinului gros cu bacili dizenterici, care fac parte din genul Shigella.

Există mai multe tipuri de bacili dizenterici.

Boala este răspândită pe tot globul, fiind mai frecventă în sezonul cald (vara-toamna), dar fară să dispară în lunile reci.

Cele mai multe cazuri (aproximativ 2/3) se înregistrează la copii, mai ales în colectivităţi (creşe, cămine, şcoli).

Rezistenţa în mediul extern a bacililor dizenterici este relativ mare. Ei rezistă la temperatura camerei între 2 şi 17 zile; în closetele murdare pot trăi peste 17 zile, iar în alimente – mai ales lactate – trăiesc chiar şi 150 de zile în absenţa acidităţii.

Bacilii dizenterici sunt sensibili la căldură (pot fi omorâţi într-o oră la 55°), la uscăciune şi la acţiunea unor substanţe dezinfectante.

Rezervorul de infecţie este omul, prin bolnavi (forme tipice şi atipice) şi purtătorii sănătoşi (între 1 şi 5% din populaţie). Toţi elimină bacilii dizenterici pe cale fecală, de unde pot contamina apa potabilă, legumele, fructele, laptele şi alte alimente, fie direct, fie indirect, prin vectori (în special muşte) sau mâini murdare.

Calea de transmitere a dizenteriei este calea fecal-orală şi se realizează fie direct, prin contact cu bolnavi sau purtători (mâini murdare), fie indirect, la distanţă, prin obiecte (clanţe de uşi, scaune de closet) şi alimente sau apă contaminate.

Receptivitatea este generală, fiind mai mare la copii şi tineri decât la adulţi.

Boala nu lasă imunitate, o persoană putând repeta îmbolnăvirea de dizenterie de mai multe ori, cu acelaşi tip de bacil dizenteric sau cu alte tipuri.

Învață să ai grijă de sănătatea ta: CLICK AICI.

promotiile-saptamanii-la-emag

Dizenteria bacilara. Evolutie si simptome

Trebuie spus că manifestările clinice ale infecţiei dizenterice sunt variate, de la aspectul de diaree simplă (enterocolită), la forma comună şi până la tabloul de dizenterie toxică (la sugar).

Incubaţia este de 1-3 zile (maximum 7 zile).

Debutul este brusc, cu colici abdominale, greţuri şi vărsături, cefalee, febră (38-39°), slăbiciune generală, scaune din ce în ce mai moi şi mai frecvente.

După câteva evacuări intestinale, scaunele îşi modifică aspectul devenind rapid caracteristice (scaune dizenterice tipice). Scaunele dizenterice sunt alcătuite din mucozităţi, sânge şi puroi şi în cantitate mică, cât conţinutul unei linguri (aproximativ 30 grame).

Bolnavul este chinuit de colici abdominale şi de tenesme (contracturi dureroase ale anusului, cu senzaţia de a avea scaune).

Bolnavul are 20 până la 100 de scaune în 24 de ore.

La sugari se poate ajunge rapid la deshidratare importantă.

Evoluţia dizenteriei tratate corect se face către vindecare.

Dizenteria netratată poate evolua spre o vindecare lentă, dar cu convalescenţă lungă şi cu, eventual, stare de purtător cronic de bacili dizenterici.

O altă posibilitate evolutivă este cronicizarea, care poate surveni în 2-4% din cazuri.

Informații despre sănătate: CLICK AICI.

Dizenteria bacilara. Prevenire

Profilaxia constă în descoperirea surselor de infecţie (bolnavi şi purtători), combaterea căilor de transmitere, spitalizarea purtătorilor de bacili dizenterici în vederea tratamentului de sterilizare, introducerea alimentaţiei centralizate cu apă în localităţile rurale, etc.

Dizenteria bacilara. Tratament

Tratamentul dizenteriei bacilare se face în condiţi de izolare, în spital, în camere cu anexe sanitare separate, cu dezinfecţie continuă şi terminală. Repausul la pat este necesar în perioada febrilă.

Tratamentul este complex (cumulând măsuri igieno-dietetice, simptomatice, antimicrobiene) şi individualizat (după forma clinică, vârstă şi reactivitatea bolnavului).

Medicaţia antimicrobiană: tetraciclină, cotrimoxazol, negram, ciprofloxacină etc.

În alegerea medicaţiei antimicrobiene trebuie să se ţină seama de sensibilitatea bacililor dizenterici. Eficienţa tratamentului antibiotic este apreciată după efectuarea a 3 coproculturi de control, la interval de 24 de ore între ele.

Prima coprocultura se face Ia 24 de ore după ultima doză de antibiotic.

Surse inspiratie:
– ,,Teologie si medicina pentru familie”, Dr. George Stan (o lucrare de mare valoare, pe care o recomand).

Învață să te menții sănătos: CLICK AICI.

VREAU SĂ TE ROG CEVA: Dacă ai găsit erori în acest articol, sau dacă apreciezi că sunt necesare înlocuiri sau completări, te rog să nu eziţi să mă anunţi. Părerea ta contează foarte mult pentru mine, în primul rând pentru că eşti cititorul meu, iar în al doilea rând pentru că mă va ajuta să îmbunătăţesc articolul, spre a-l face cât mai util pentru tine şi ceilalţi cititori. În josul paginii ai un formular pentru comentarii, unde îţi poţi expune părerea. Îţi mulţumesc şi aştept cu interes părerea ta!

Ți-a plăcut acest articol? Abonează-te și la următoarele gratuit:
Adresa ta de email:

Ion Bogdan Popa

Român creștin ortodox, blogger la Chibzuintza.ro, tata a trei copii, pasionat de internet, optimist, .....

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *