Digestia bucală, gastrică și intestinală

 

digestia-sistemul-digestivAlimentele ingerate au o structură diferită de aceea a structurilor orga­nismului. De aceea, pentru a putea trece în circulație din tubul digestiv, prin mucoasă și prin pereții capilarelor sanguine și limfatice, este necesar ca mai întâi alimentele să fie desfăcute până la constituenții fundamentali, care sunt lipsiți de specificitate și deci utilizabili. Această degradare se re­alizează ca urmare a acțiunii succesive a diverselor enzime care se găsesc în sucurile digestive și care scindează alimentele complexe până la molecule simple de monozaharide, acizi grași, glicerol și aminoacizi, care sunt absorbiți împreună cu vitaminele, electroliții și apa.

Digestia bucală

În cavitatea bucală, prin actul masticației, alimentele solide și semisolide sunt fărâmițate în particule mici și amestecate cu salivă, formându-se astfel bolul alimentar care ajunge prin deglutiție, în faringe, esofag și apoi în stomac. Prin fărâmițarea alimentelor în timpul masticației se mărește suprafața de contact a acestora cu enzimele digestive și se favorizează în acest fel digestia alimentelor.

Saliva conține o enzimă –ptialina- care descompune amidonul preparat (fiert sau copt) până la maltoză, dar nu are acțiune asupra amidonului crud.

Digestia gastrică

Pe lângă rolul de rezervor pentru depozitarea alimen­telor ingerate intermitent, stomacul are un important rol în digestie, deoarece alimentele suferă la nivelul său importante modificări fizice și chimi­ce, care le pregătesc pentru activitatea enzimelor intestinale. Aceste modi­ficări sunt rezultatul activității motorii și secretorii a stomacului.

Funcția secretorie a stomacului constă în secreția sucului gastric (1-1,5 litri/zi), care conține apă, acid clorhidric, enzime și mucus.

Acidul clorhidric prezent în sucul gastric exercită numeroase acțiuni pentru desfășurarea normală a digestiei: activează pepsinogenul în pepsină; acționează asupra proteinelor făcându-le mai ușor digerabile; împiedi­că dezvoltarea germenilor ajunși în stomac o dată cu alimentele etc.

Enzimele prezente în sucul gastric sunt: pepsina, lipaza, labfermentul etc. Cu excepția pepsinei, care degradează parțial proteinele, toți ceilalți fermenți au o acțiune secundară în procesele de digestie. Labfermenul – probabil absent la om, acțiunea sa fiind preluată de pepsină – are importan­ță în procesele digestive ale sugarului, întrucât determină coagularea lapte­lui, împiedicând astfel evacuarea sa rapidă din stomac în intestin și permi­țând astfel începutul digestiei sale. Lipaza gastrică are importanță foarte redusă la adulți, dar la sugari hidrolizează grăsimile fin emulsionate, cum sunt cele din lapte, frișca, ou.

Mucusul, secretat de celulele mucoasei regiunilor pilorică și cardială, are rolul de a apăra mucoasa gastrică de acțiuni nocive mecanice, termi­ce, chimice și în special de autodigestie, sub acțiunea pepsinei și acidului clorhidric.

Secreția gastrică este condiționată de cantitatea și calitatea alimentelor ingerate. O cantitate mai mare de alimente ingerate determină o secreție mai abundentă a secreției gastrice. Și calitatea alimentelor are rol în determinarea secreției gastrice, cea mai importantă secreție determinând-o carnea, urmată apoi, în ordine descrescândă, de pește, fructe proaspete, pâine albă și cereale.

Reglarea secreției gastrice se realizează prin mecanisme nervoase și umorale. Se diferențiază trei faze ale secreției gastrice: cefalică, gastrică și intestinală.

Faza cefalică a secreției gastrice începe înainte ca alimentele să fi ajuns în stomac și se realizează prin mecanisme nervoase, care au Ia bază refle­xe condiționate (vederea și mirosul alimentelor) și reflexe necondiționate (exercitarea receptorilor gustativi de calitățile alimentelor consumate, de­termină impulsuri care ajung la nivelul unui centru gastrosecretor situat în bulb, de unde, pe calea nervilor pneumogastrici, se descarcă impulsuri se­cretarii pentru glandele gastrice).

Deși faza cefalică a secreției gastrice nu depășește în general 30 de mi­nute, ea are o mare importanță, pentru că alimentele ajunse în stomac sunt supuse imediat digestiei de către sucul gastric secretat.

Faza gastrică începe o dată cu pătrunderea alimentelor în stomac, du­rează 3-4 ore și are la bază mecanisme nervoase și umorale. Mecanismul nervos (de importanță secundară) este declanșat de distensia mecanică a stomacului de către alimentele ingerate. Dovada acestui fapt este că și in­troducerea în stomac a unui balon de cauciuc pe care apoi l-am umfla cu aer sau cu apă, determină secreție gastrică.

Mecanismul principal al fazei gastrice este umoral, fiind reprezentat de descărcarea din mucoasa antropilorică, sub influența unor factori chimici rezultați din digestia gastrică, a unei substanțe care a primit numele de gastrină. Gastrina ajunge în sânge și influențează activitatea secretorie a glan­delor gastrice pe cale circulatorie.

Faza intestinala a secreției gastrice începe o dată cu pătrunderea chi­mului gastric în duoden. Acest proces exercită asupra secreției gastrice atât efecte stimulatoare, cât și inhibitoare. Efecte excitatoare puternice asupra secreției gastrice exercită substanțele provenite din degradarea proteinelor.

Efect inhibitor exercită un hormon numit enterogastron, descărcat în sânge de celulele mucoasei duodenale, ca urmare a contactului lor cu gră­simi, glucide, acid clorhidric etc. Enterogastronul ajunge pe cale circulato­rie la nivelul celulelor secretoare, inhibând atât secreția de acid clorhidric, cât și pe cea de pepsină și exercitând concomitent efecte inhibitoare asupra motilității stomacului.

Funcția motorie a stomacului este asigurată de musculatura netedă din pereții săi. Bolurile alimentare, după ce au străbătut cardia, alunecă de-a lungul micii curburi, care, din acest motiv, a primit denumirea de „șosea gastrică”. Alimentele se acumulează în stomac, în ordinea sosirii lor, în regiunea antrală. La câteva minute după umplerea stomacului, apar unde peristaltice, care, de la mijlocul stomacului, se propagă spre pilor, care este închis. Grație undelor peristaltice, în jumătatea inferioară a corpului gastric și în regiunea antrală, bolurile alimentare sunt disociate și alimen­tele bine amestecate cu suc gastric, ceea ce are ca urmare transformarea alimentelor într-o masă semilichidă și foarte acidă, numită chim gastric. Evacuarea chimului gastric din stomac în duoden se face fracționat, ca ur­mare a deschiderii intermitente a pilorului, când mici porțiuni din chimul gastric trec în duoden, după care pilorul se închide imediat. Unda peristal­tică următoare deschide din nou pilorul și aceste alternanțe se repetă până la evacuarea completă a stomacului.

Durata evacuării gastrice durează în medie 4-4 1/2 ore, în funcție de calitățile alimentelor consumate. De exemplu, alimentele lichide și semilichide părăsesc mai repede stomacul, în timp ce grăsimile, preparatele cu sosuri cu multă grăsime, se evacuează mai lent.

Digestia intestinală

După ce alimentele ingerare au fost supuse unei digestii incomplete în stomac, ele ajung în intestinul subțire, unde sunt supuse unui amestec de sucuri secretate de pancreas, ficat și mucoasa intestinală, în care se găsesc enzime deosebit de active, care degradează aproape total diversele princi­pii alimentare.

Mucoasa duode­nală secretă mai ales mucus, care protejează mucoasa de acțiunea peptică a chimului gastric, iar mucoasa jejunală secretă sucul intestinal (3 litri/24 de ore) care este un lichid tulbure, cu reacție alcalină, în care se găsesc nu­meroase enzime, care completează digestia alimentelor, încât, până la valvula ileocecală substanțele nutritive din alimentele ingerate sunt aproape în totalitate digerate și absorbite.

Enzimele sucului intestinal sunt: proteazele care degradează proteinele până la aminoacizi; dizaharidazele (maltază, zaharază, lactază) acționează asupra dizaharidelor pe care le desfac în glucoză, fructoză și galactoză; lipaza transformă lipidele în acizi grași și glicerol.

Intestinul prezintă multiple tipuri de mișcări (segmentare, pendulare, peristaltice), grație cărora se realizează atât amestecul conținutului intes­tinal cu sucurile intestinale, cât și deplasarea chimului de la duoden spre valvula ileocecală.

Alimentele scindate până la molecule mici, simple, lipsite de specifi­citate, străbat mucoasa intestinală și trec în circulație. Prezența valvulelor conivente și a vilozităților intestinale, contribuie la creșterea suprafeței de absorbție a intestinului, care de la 0,65 m2 ajunge la câțiva metri pătrați.

În intestinul subțire se absorb: proteine (aminoacizi); glucide (glucoza, fructoză, galactoză); vitaminele Iiposolubile (A, D, E, K) și acizii grași se absorb numai în prezența sărurilor biliare; glicerolul este hidrosolubil și se absoarbe ușor; vitamina B12 se absoarbe în prezența factorului intrinsec (o mucoproteină secretată de celulele regiunii antrale a stomacului și de ce­lulele mucoasei duodenale); se mai absorb: fierul, Na, Ca, CI etc. Absorb­ția fierului se face în cea mai mare parte în segmentele superioare ale in­testinului subțire. Se absoarbe numai 3-6% din cantitatea de fier conținu­tă de alimentele ingerate, cantitate necesară pentru înlocuirea pierderilor fiziologice. Apa se absoarbe la nivelul stomacului (2% din apa ingerată), intestinului subțire, dar cea mai intensă absorbție se face la nivelul colonu­lui, având ca urmare transformarea conținutului lichid primit din intestinul subțire într-o masă semisolidă (materiile fecale). Flora microbiană din co­lon sintetizează anumite vitamine din grupul B și vitamina K.

După aproximativ 4-5 ore, chimul intestinal ajunge la valvula ileocecală, prin care trec în colon în fiecare zi 300-500 ml. chim, care suferă în colon o serie de modificări în urma cărora rezultă aproximativ 150 g. materii fecale. Acestea conțin 65% apă și 35% substanțe solide, reprezentate de celuloză și alte materiale nedigerate, o cantitate mică de lipide, mucus, o importantă cantitate de bacterii etc. Prin contracțiile intestinale, o parte din conținutul colonului distal ajung în ampula rectală, inițiind senzația de defecație.

Sursa: ,,Teologie și medicină pentru familie”, Dr. George Stan (o lucrare de mare valoare, pe care o recomand).

VREAU SĂ TE ROG CEVA: Dacă ai găsit erori în acest articol, sau dacă apreciezi că sunt necesare înlocuiri sau completări, te rog să nu eziţi să mă anunţi. Părerea ta contează foarte mult pentru mine, în primul rând pentru că eşti cititorul meu, iar în al doilea rând pentru că mă va ajuta să îmbunătăţesc articolul, spre a-l face cât mai util pentru tine şi ceilalţi cititori. În josul paginii ai un formular pentru comentarii, unde îţi poţi expune părerea. Îţi mulţumesc şi aştept cu interes părerea ta!

Ți-a plăcut acest articol? Abonează-te și la următoarele gratuit:
Adresa ta de email:

Ion Bogdan Popa

Român creștin ortodox, blogger la Chibzuintza.ro, tata a trei copii, pasionat de internet, optimist, .....

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *