Despre glandele paratiroide

Glandele paratiroideGlandele paratiroide sunt în număr de 4 (2 superioare și 2 inferioare), numărul lor putând varia între 2 și 6. Ele sunt niște formațiuni mici, care au mărimea unor boabe de linte și cântăresc împreună aproximativ 120 mg.

La aproximativ 90% din oameni, glandele paratiroide sunt situate pe fața posterioară a lobilor glandei tiroide: două corespund lobului stâng și două lobului drept al tiroidei, de fiecare parte existând una superioară și alta inferioară.

La 10% din oameni, glandele paratiroide se găsesc în interiorul tiroidei, în timus etc.

Glandele paratiroide secretă un hormon numit parathormonul, care re­glează metabolismul fosforului și calciului, asigurând în organism homeostazia calciului și a fosforului.

Parathormonul nu influențează absorbția intestinală a calciului și a fo­sforului, spre deosebire de vitamina D2, a cărei acțiune se exercită asupra absorbției calciului și fosforului din tractul intestinal.

Calcemia normală (concentrația calciului în sânge) este de 8,8-10 4 mg%. În hiperparatiroidism calcemia este cuprinsă între 11 și 20 mg.%, iar în hipoparatiroidism, între 4 și 7 mg.%.

Stabilitatea calcemiei se datorește scheletului, care este rezervorul de calciu pentru organism.

Calciul are în organism două funcții importante: mecanică (sărurile de calciu formează structura țesutului osos) și metabolică (calciul este esenți­al în reglarea variatelor funcții celulare, în contracția musculară etc.).

În hiperparatiroidism, excesul de hormoni paratiroidieni mobilizează excesiv calciul din oase, determinând decalcificări osoase difuze, hipercalcemie, hipercalciurie și formarea de calculi renali. La nivelul oaselor, ex­cesul de hormoni paratiroidieni determină formarea de chisturi multiple și o demineralizare intensă (osteita fibrochistică). Datorită decalcificării difu­ze, rezistența oaselor scade, încât un traumatism minim sau o mișcare ne­obișnuită pot produce o fractură.

În hipoparatiroidism, scăderea secreției parathormonului determină hipocalcemie, care are ca urmare hiperexcitabilitatea neuromusculară (tetania paratiroidiană).

Prin urmare, tulburările glandei paratiroide se pot prezenta fie sub for­mă de hipoparatiroidism, fie sub forma de hiperparatiroidism.

Sursa: ,,Teologie și medicină pentru familie, de Dr. George Stan, o lucrare de mare valoare, pe care o recomand.

VREAU SĂ TE ROG CEVA: Dacă ai găsit erori în acest articol, sau dacă apreciezi că sunt necesare înlocuiri sau completări, te rog să nu eziţi să mă anunţi. Părerea ta contează foarte mult pentru mine, în primul rând pentru că eşti cititorul meu, iar în al doilea rând pentru că mă va ajuta să îmbunătăţesc articolul, spre a-l face cât mai util pentru tine şi ceilalţi cititori. În josul paginii ai un formular pentru comentarii, unde îţi poţi expune părerea. Îţi mulţumesc şi aştept cu interes părerea ta!

Ți-a plăcut acest articol? Abonează-te și la următoarele gratuit:
Adresa ta de email:

Ion Bogdan Popa

Român creștin ortodox, blogger la Chibzuintza.ro, tata a trei copii, pasionat de internet, optimist, .....

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *