Anginele. Cauze, simptome, evoluție, tratament


 

angineleCunoscute sub diverse denumiri: faringite, tonsilite, amigdalite, adenoidite, anginele constituie un grup de afecțiuni caracterizate prin inflamația acuta a faringelui, care interesează inelul limfatic al acestuia și, în special, amigdalele palatine.

Frecvența anginelor este considerabilă. Se apreciază că după infecțiile acute ale căilor respiratorii superioare (rinite, laringite, traheite, bronșite), anginele sunt afecțiunile cele mai frecvente.

Cauze. O serie de angine sunt provocate de virusuri (la copii mici, virusurile sunt cauza predominantă) altele, de bacterii (streptococi, stafilococi, pneumococi etc.), iar la sugarii cu rezistență scăzută etiologia poate fi micotică (Candida albicans).

Anginele mai pot fi provocate de bacterii saprofite, care alcătuiesc flora normală a cavității nazofaringiene și buca­le (streptococi, stafilococi, pneumococi), în condiții de scădere a rezisten­ței locale și generale a organismului (oboseală, expunere prelungită la frig, boli virale).

După condițiile de apariție, anginele se împart în: a) angine primare, sau de sine stătătoare (acestea sunt cele mai frecvente) și b) angine se­cundare, care pot să apară ca o manifestare în cadrul simptomatologiei unor boli infecțioase (difterie, scarlatină, mononucleoză infecțioasă), sau în cursul unor boli de sânge (agranulocitoză, leucemie).

Angina roșie (eritematoasă)

Angina roșie (eritematoasă) este determinată de multe categorii de vi­rusuri (virusul gripei, al rujeolei etc.). Boala apare mai ales în colectivități de tineri.

Angina roșie precede forma eritemato-pultacee: virusul slăbește rezis­tența amigdalei, deschizând numeroase porți de intrare pentru suprainfecții bacteriene. Pe acest fond, streptococul determină angina eritemato-pultacee în aproximativ 70% din cazuri, iar în aproximativ 30% din cazuri anginele eritemato-pultacee sunt produse de stafilococ, pneumococ etc. Anginele streptococice apar în mici epidemii familiale sau în colectivități. Fri­gul și atmosfera umedă favorizează apariția anginei eritemato-pultacee.

Simptome. Debutul este brusc, cu febră (39-40°), frison, curbatură, du­reri la deglutiție cu iradieri în urechi.

În stadiul eritematos se constată o roșeață difuză a întregului faringe, ceva mai pronunțată pe suprafața amigdalelor și o creștere de volum a acestora.

În stadiul pultaceu, pe fondul roșeții difuze a faringelui, apar puncte al­be la nivelul criptelor amigdaliene, care se îndepărtează ușor cu un tam­pon de vată.

Complicațiile anginelor sunt locale și generale. Cea mai frecventă com­plicație locală este flegmonul periamigdalian. Complicațiile generale sunt renale, cardiace, reumatismale, vasculare (flebită).

Tratament. Angina eritematoasă banală (angină virală) nu se tratează cu antibiotice, decât dacă sunt suspiciuni sau semne de complicații. Ea va fi tratată cu repaus la pat, igienă buco-faringiană (pulverizații cu Codecam, gargară cu soluții boraxate etc.), antitermice (paracetamol etc.), alimenta­ție hidro-lacto-zaharată, regim hiposodat.

Anginele eritemato-pultacee (angine bacteriene) se tratează cu antibio­tice. Deoarece majoritatea dintre acestea sunt produse de streptococul beta-hemolitic, tratamentul de elecție este penicilina pe cale parenterală (intramuscular). Dacă bolnavul prezintă intoleranță la penicilină, aceasta va fi înlocuită cu eritromicină sau oxacilină. Tratamentul cu penicilină trebuie aplicat cel puțin 5-7 zile. În formele cu titrul ASLO crescut, se recomandă continuarea tratamentului cu penicilină-depozit (Moldamin, Extencilină), timp de câteva săptămâni.

Pentru anginele eritemato-pultacee produse de alți germeni decât strep­tococul, antibioterapia va fi orientată după datele antibiogramei.

Adenoidita acuta

Adenoidita acuta este inflamația acută a amigdalei faringiene și consti­tuie prima manifestare a infecțiilor rinolaringiene ale copilului, lăcându-și de obicei debutul în primele luni sau în primii ani de viață.

Cauze. Cauza determinantă a îmbolnăvirii amigdalei faringiene o constituie exacerbarea virulenței florei saprofite locale (streptococ, stafilococ, pneumococ etc.).

Simptomele variază după vârsta la care s-a produs:

Adenoidita acuta a sugarului se manifestă prin debut brutal cu febră 40-41°, însoțită adesea de convulsii, obstrucția nazală totală cu polipnee, agitație și dificultate în alimentație. Sugarul este obligat să stea permanent cu gura deschisă pentru a putea respira, din care cauză nu mai poate suge și scade rapid în greutate.

Cauze. În funcție de îngrijirile igienice și de tratament, adenoidita acută a sugarului se poate vindeca în 3-4 zile sau se poate complica (laringotraheobronșite, bronhopneumonii, otite medii etc.).

– Adenoidita acuta a copilului prezintă un tablou clinic mai puțin alar­mant decât la sugar, febra fiind mai moderată iar obstrucția nazală mai bi­ne compensată de către respirația bucală. Copilul vorbește pe nas și sforăie noaptea, dar se poate alimenta cu destulă ușurință.

Cauze. Recidivele frecvente ale adenoiditei acute a copilului, fac ca ea să se cronicizeze și amigdala faringiană să devină sediul permanent al unei infecții latente, hipertrofiindu-se sub forma de „vegetații adenoide”. Fiecare recidivă poate fi urmată de complicații, ca: amigdalita, otita medie supurată etc.

Tratamentul adenoiditei acute urmărește restabilirea permeabilității na­zale și combaterea infecției. Pentru restabilirea permeabilității nazale sunt necesare: drenarea corectă – prin aspirații – a secrețiilor din fosele nazale și aplicarea locală a unei soluții vasoconstrictoare. Infecția va fi combătută prin administrarea de antibiotice.

Flegmonul periamigdalian

Flegmonul periamigdalian este o colecție purulentă care se dezvoltă între capsula amigdaliană și peretele lateral al faringelui.

Cauze. Flegmonul amigdalian apare de cele mai multe ori după o amigdalită acută. Este de obicei unilateral.

Simptome: febră marc (39°), stare de rău general, cefalee, otalgie (du­rere localizată la ureche). Bolnavul prezintă o durere intensă la nivelul faringelui de partea afectată, accentuată la deglutiție. Disfagia este progresivă, apare trismusul și sialoreea din cauza imposibilității de a înghiți saliva.

Tratamentul flegmonului periamigdalian este chirurgical. Flegmonul în curs de constituire trebuie lăsat să colecteze. În această fază nu se admi­nistrează antibiotice, deoarece pot întârzia formarea colecției. Odată con­stituit, flegmonul periamigdalian va fi drenat. După evacuarea puroiului, bolnavul va face gargarisme frecvente cu dezinfectante. Se administrează antibiotice. La 4-6 săptămâni după vindecare, se recomandă amigdalectomia (îndepărtarea chirurgicală a amigdalelor).

Adenoidita cronică

Adenoidita cronică este o inflamație prelungită a amigdalei faringiene, care, datorită caracterului ei mai mult hipertrofic decât infecțios, es­te denumită în mod curent „vegetații adenoide”. Vegetațiile adenoide fac parte din inelul limfatic Weldeyer.

Adenoidita cronică este o suferință a vârstei copilăriei, hipertrofia amig­dalei faringiene survenind între primul an de viață și vârsta de 8-10 ani. Această afecțiune influențează întreaga dezvoltare și stare de sănătate a copilului.

Simptome. Copiii au fața palidă, gura întredeschisă, nasul subțire, dinții vicios implantați, respiră greu, mai ales în timpul eforturilor sau al nopții, când sforăie, au somnul agitat, nu pot ține gura închisă, nu-și pot sufla nasul (pe care-l au veșnic înfundat), trăgându-și secrețiile către faringe și înghițindu-le. Copiii sunt apatici, au dureri de cap, prezintă enurezis nocturn. Neputând să-și concentreze atenția și auzind prost (din cauza obstrucției trompei Eustachio), la școală obțin rezultate mediocre sau slabe, fiind soco­tiți pe nedrept leneși sau mai puțin dotați din punct de vedere intelectual.

Complicațiile cele mai obișnuite sunt: otitele medii, rino-sinuzitele, laringitele, gastroenterocolitele etc.

Tratament. Odată descoperite, indiferent de vârstă, vegetațiile adenoide trebuie să fie cât mai curând operate. Practic, îndepărtarea chirurgicală a vegetațiilor adenoide poate fi făcută după vârsta de 8 luni.

Amigdalita palatină cronică

Amigdalita palatină cronică se traduce prin hipertrofia amigdalelor pa­latine și prezența cazeumului în criptele amigdaliene. Cazeumul este format din deșeuri epiteliale, în care mișună foarte mulți germeni microbieni saprofiți și patogeni, care constituie cauza determinantă a infecției amigdaliene cronice și a consecințelor ei. Boala are o evoluție întretăiată de puseuri inflamatorii cu caracter acut.

Simptome: înțepături faringiene, senzație de corp străin, uneori durere difuză, cu iradiere spre ureche, senzație dureroasă sau de înțepături la deglutiție, dureri vagi la ingerarea de lichide reci, accese de tuse și eliminarea de dopuri de cazeum cu miros fetid.

Amigdalele sunt mărite de volum, însă în unele cazuri au dimensiuni normale. Criptele amigdaliene sunt largi, pline de puroi albicios.

Complicațiile amigdalitei cronice pot să apară la nivelul aparatului res­pirator (bronșite), aparatului cardiovascular (endocardite), aparatului renal (glomerulonefrită), aparatului locomotor (reumatism poliarticular acut – reumatism Bouilland) etc.

Tratamentul este chirurgical (amigdalectomia).

Sursa: ,,Teologie și medicină pentru familie, de Dr. George Stan, o lucrare de mare valoare, pe care o recomand. Îți poți achiziționa această lucrare de aici: link-2.


VREAU SĂ TE ROG CEVA: Dacă ai găsit erori în acest articol, sau dacă apreciezi că sunt necesare înlocuiri sau completări, te rog să nu eziţi să mă anunţi. Părerea ta contează foarte mult pentru mine, în primul rând pentru că eşti cititorul meu, iar în al doilea rând pentru că mă va ajuta să îmbunătăţesc articolul, spre a-l face cât mai util pentru tine şi ceilalţi cititori. În josul paginii ai un formular pentru comentarii, unde îţi poţi expune părerea. Îţi mulţumesc şi aştept cu interes părerea ta!

Ți-a plăcut acest articol? Abonează-te și la următoarele gratuit:
Adresa ta de email:

Ion Bogdan Popa

Român creștin ortodox, blogger la Chibzuintza.ro, tata a trei copii, pasionat de internet, optimist, .....

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *