Adenomul prostatei. Cauze, simptome, tratament

Adenomul prostateiTumorile prostatei se împart în benigne și maligne.

Sub denumirea de adenom al prostatei se înțelege o tumoră benignă a prostatei bărbaților în vârstă, care deformează glanda și împiedică golirea vezicii urinare, provocând tulburări în micțiune. În adenomul prostatei, creșterea în volum a glandei se datorește unei tumori de origine glandula­ră (adenom). Volumul adenomului variază. Se deosebesc adenoame mici (sub 50 g.), mijlocii (între 50 și 100 g.) și mari (peste 100 g.).

Prostata este un organ musculoglandular situat în pelvis, înconjurând ca un manșon prima porțiune a uretrei, în care se deschid canalele ejaculatoare. Are forma unei castane și cântărește 15-20 g. Pe fața posterioară a prostatei se află un șanț median puțin adânc, iar lateral de el, lobii drept și stâng ai prostatei, care se palpează prin tactul rectal. Baza prostatei vine în raport cu fundul vezicii urinare. Produsul de secreție al prostatei participă la formarea spermei.

Adenomul prostatei. Cauze

Adenomul prostatei este o boală frecvent întâlnită, ocupând locul al treilea între cauzele morții bărbaților după 65 de ani. Printre cauze­le favorizante ale adenomului prostatei, au fost socotite congestia venoasă, arterioscleroza, scleroza vasculară locală, ereditatea, viața sedentară, inflamațiile cronice ale uretrei posterioare, abstinența, excesul sexual etc.

Observațiile experimentale și de patologie arată că această boală reflec­tă perturbările funcției hormonilor sexuali. Adenomul prostatei recunoaște vârsta ca cel mai important factor etiologic. Dezvoltarea și evoluția pros­tatei se găsesc sub influența hormonilor sexuali: masculin (androgen), fe­minin (estrogen) și antehipofizar.

Adenomul prostatei. Simptome

Tabloul clinic al adenomului prostatei se desfășoară în trei stadii:

În stadiul I apar tulburări de micțiune: polakiurie, mai ales nocturnă. Deoarece micțiunile sunt frecvente în special în a doua jumătate a nopții, tulbură somnul bolnavului. Urinarea este greoaie, mai ales dimineața, je­tul urinar apare cu întârziere, este subțire și are o forță de proiecție slabă. Uneori se întrerupe și reapare după o plimbare de câteva minute prin casă. Uneori sunt necesare două-trei micțiuni, pentru ca bolnavul să aibă senza­ția golirii complete a vezicii.

Deseori micțiunea este imperioasă, încât bolnavul scapă urina în pan­talon dacă nu urinează imediat. În afară de aceste semne, există și o poliurie, mai ales nocturnă. Cantitatea de mare decât normal.

Aceste simptome se exagerează sub influența cauzelor care produc o congestie pelvină: mese copioase, abuz de alcool, frig și umezeală la pi­cioare, ședere prelungită în pat sau pe scaun etc.

Acest stadiu se poate prelungi multă vreme, iar starea generală a bolna­vului este bună.

În stadiul al II-lea, polakiuria și greutatea micțională se accentuează. Bolnavul are senzația golirii incomplete a vezicii, după micțiune rămâ­nând în vezică o cantitate variabilă de urină, care se poate extrage cu sonda imediat după o micțiune spontană. Când această cantitate trece de 50 ml., se vorbește de reziduu vezical. Din momentul apariției reziduului, la tablo­ul clinic se adaugă un alt simptom: polakiuria diurnă. Poliuria se accentu­ează, iar urina are o concentrație din ce în ce mai slabă, ceea ce arată o alte­rare a funcției renale prin stază urinară. Ureea sanguină depășește limitele normale, iar bolnavii acuză cefalee, amețeli, lipsa poftei de mâncare, sen­zația continuă de sete etc. Aceste semne traduc alterarea funcției renale.

În acest stadiu se întâlnește frecvent și retenția acută completă a urinii. Adesea ea se transformă în retenție cronică completă.

În stadiul al III-lea, cantitatea urinii care stagnează în vezică depășește 300 ml. (uneori atinge 500-800 ml.). Micțiunile devin tot mai frecvente (la fiecare 5-10 minute), bolnavul urinând de fiecare dată numai excesul din vezică. Nevoia de micțiune este imperioasă și se soldează prin pierderea involuntară a câtorva picături de urină înainte de micțiune. Cu timpul se instalează o incontinență, la început nocturnă, apoi diurnă. Este o incontinență falsă, vezica rămânând în permanență plină. În stadiul al III-lea poliuria este constantă și abundentă (3-4 litri în 24 de ore). Poliuria traduce o alterare gravă a funcției renale.

Complicațiile adenomului prostatei sunt hematuria și infecția.

Hematuria poate fi spontană (care obișnuit este abundentă) și provocată (rezultă din traumatizarea uretrei printr-un cateterism rău condus).

Infecția se manifestă în mai multe moduri: uretrită, prostatită, orhiepididimită, cistită, infecție urinară etc.

Tratamentul este hormonal și chirurgical.

Sursa: ,,Teologie și medicină pentru familie, de Dr. George Stan, o lucrare de mare valoare, pe care o recomand.

VREAU SĂ TE ROG CEVA: Dacă ai găsit erori în acest articol, sau dacă apreciezi că sunt necesare înlocuiri sau completări, te rog să nu eziţi să mă anunţi. Părerea ta contează foarte mult pentru mine, în primul rând pentru că eşti cititorul meu, iar în al doilea rând pentru că mă va ajuta să îmbunătăţesc articolul, spre a-l face cât mai util pentru tine şi ceilalţi cititori. În josul paginii ai un formular pentru comentarii, unde îţi poţi expune părerea. Îţi mulţumesc şi aştept cu interes părerea ta!

Ți-a plăcut acest articol? Abonează-te și la următoarele gratuit:
Adresa ta de email:

Ion Bogdan Popa

Român creștin ortodox, blogger la Chibzuintza.ro, tata a trei copii, pasionat de internet, optimist, .....

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *